~N.N. Tomoniu: „Reînvie tineretul sectorul civil?“

Construirea în România a celor trei mari sectoare prin care acţionează o societate democratică, s-a dovedit o tentativă tot atât de temerară ca punerea piciorului omenesc pe planeta Marte. Cum bine se ştie, sectorul de stat (guvernamental, administrativ, ş.a.m.d.) a fost atât de intrat în conştiinţa românilor în timpul regimului totalitar, încât prea multe îmbunătăţiri în direcţia democraţiei nu i s-au putut aduce. Din contra, parcă ciubucul şi traficul de influenţă şi-au găsit cel mai fertil teren tocmai în aceste sectoare ale vieţii de stat.

Sectorul patronal (societăţi comerciale, bănci, etc.) am putea spune, aşa la iuţeală, că s-a dezvoltat. Dacă te uiţi însă mai atent, observi că dezvoltarea lui e pe seama putregaiului omniprezent al sectorului de stat.

Sectorul civil (asociaţii, fundaţii, cluburi, etc.) este şi el la rându-i, mai răsărit ca în vremurile „alea”! Dar a răsărit tocmai în gradina… sectorului patronal! O asociaţie sau o fundaţie postdecembristă nou înfiinţată, este astăzi mai degrabă o metodă de a fraieri fiscul decât da a fi pusă în slujba unor nobile idealuri.

Iar peste tot şi peste toate, s-a aşezat încet şi sigur acest marasm românesc ce dăinuie de două decenii. O cloacă politică izolată de popor îl întreţine, având ţintă precisă interesul propriei elite de partid.

Junimea noastră a fost uitată sau a luat drumul pribegiei. Veştile de la ea nu s-au lăsat însă aşteptate. De la Costel zidarul cel care cântă operete până la Aurora Simionescu, fiziciana care făcând inventarul universului constată o colosală lipsă la cântar, ziarele s-au văzut nevoite să abandoneze gâlceava politică în favoarea relatării acestor fapte senzaţionale ale junimii noastre.

Aflăm de la Aurora cu uimire, că Universul n-are din aşa-numita “materie obişnuită”, barionică (protoni, neutroni etc.), materie din care suntem făcuţi noi, luna, planetele si chiar soarele, decât vreo 4 – 5%, restul fiind materie si energie despre care habar n-avem!

De la Adrian, un alt premiant plecat în lumea largă, mai aflăm de prin jurnale, că habar n-avem nici de ce particulele elementare au totuşi masă şi nici de ce „Particula lui Dumnezeu, bozonul Higgs“ responsabil cu valorile acestei mase, este tot atât de ascuns savanţilor prin laboratoarele CERN, pe cât e de ascuns Dumnezeu însuşi!

O parte din junimea noastră uitată, pribeagă prin lume, după vreo bursă, vre-un concurs, vreun masterat, doctorat sau haimana pur şi simplu, s-a întors în ţară pentru că şi aici se poate gândi la fel ca oriunde pe planeta asta.

Unii-s la lucru în institute de cercetare şi universităţi, alţii-s la muncă pe unde s-o găsi. Dar sunt şi câţiva care pun în practică experienţa lor din străinătate prin proiecte de promovare a ideilor liceenilor, studenţilor sau a celor la început de carieră.

Această nouă societate civilă pură, chiar dacă este un subsidiar este un subsidiar deloc neglijabil privit ca sumă a iniţiativelor private ale unor tineri ambiţioşi. Observăm cum în România se pot găsi şi modalităţi proprii pentru trezirea interesului pentru ştiinţă. Se pot organiza concursuri, se pot construi site-uri, se pot întocmi culegeri de eseuri, se pot găsi sponsori, se pot identifica teme de ştiinţă care suscită un interes aparte, se pot înfiinţa grupuri de traducători de articole ale tinerilor ce studiază în străinătate.

Şi câte şi mai câte pot înfiinţa tinerii aceştia umblaţi prin lume!

Ştiaţi că la adresa www.stiinta.info/podcast/ există primul podcast romanesc de ştiinţă? Descarci o temă gratuit de acolo, pe un mp3 portabil, şi poţi să asculţi emisiunea liniştit în loc să înjuri în maşină, într-un trafic blocat!

Sectorul civil şi chiar cel patronal, iată că încep sa întindă o mână puternică avântului tinerimii studioase, junimii de iniţiativă care se evidenţiază prin acţiuni de pionierat. O face prin burse pentru studii în străinătate, sponsorizări de concursuri, organizării de reuniuni internaţionale şi multe altele. Prin trening-uri, ONG-urile devorează încet dar singur fondurile europene, pentru ne învăţa că le putem folosi noi înşine fără jalbă la politichie. Fără traistă şi damigeană cu palincă la prefectură.

Nu-i dracu chiar aşa de negru la noi chiar dacă inertul sector de stat este încă un mamut încorsetat în cutume antedecembriste. Sau mai exact, dracul care şi-a băgat coada-n România e negru doar la cap. Clasa politică de astăzi, care face experimente în învăţământ la fiecare schimbare de mandat, care inventează în spitale medicamentul adus de-acasă şi construieşte demolându-ne patrimoniul şi mediul natural, mai devreme sau mai târziu va sucomba.

Pentru că s-a ajuns deja la saturaţie iar totdeauna când se ajunge la saturaţie, poporul îşi ia în mâini propria soartă.

Dezvoltarea sectorului civil şi autoizolarea clasei politice faţă de popor, vor amplifica această tendinţă.

Noile Sânziene ce vor găsi leacul României, vor fi tot tinerii. Ca atunci, în optzeci ş’nouă…

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

iunie 2008, de Sânziene

Anunțuri