~Paul Magheru: „Moştenirea Gojdu, prilej de reînsufleţire a conştiinţei naţionale“

După lungi demersuri şi bătălii duse atât în plan naţional, dar şi în provincie, acordul româno-ungar privind înfiinţarea, la Budapesta, a unei fundaţii care să administreze moştenirea lăsată „naţiunii române” de Emanoil Gojdu a fost anulat în Parlament. Proiectul de lege privind respingerea Ordonanţei de Urgenţă 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare a fost adoptat de Senat – for decizional – cu 89 de voturi „pentru” si doua abţineri. Practic nu a existat nici un vot împotrivă, ceea ce ne poate induce falsa impresie că această luptă pentru cauza naţională a Fundaţiei Gojdu, a fost una facilă. Putem afirma că acest vot covârşitor dat pentru respingerea ruşinosului Acord, semnat în 2005 de Guvenul Român şi de cel Maghiar, reprezintă un efect la luptei greu câştigate în Camera Deputaţilor, unde votul a fost la limită: 88 pentru, 83 contra şi 4 abţineri.  Victoria la limită obţinută prin voturile de la Cameră, se datorează într-o măsură totală Partidului România Mare, care a înclinat balanţa cu câteva voturi, în favoarea cauzei drepte a testamentului lăsat cu limbă de moarte de marele cărturar şi mecena. 

În ceea ce mă priveşte, în calitate de deputat PRM, de profesor universitar, doctor în Filologie şi nu în ultimul rând de orădean, am folosit nenumărate căi de atac, sesizând nu o dată autorităţilor române, că renunţarea la Moştenirea Gojdu, reprezintă pentru noi ca români, o trădare a spiritului românesc pe care Gojdu dorea să-l conserve peste veacuri prin litera testamentului său.  În declaraţiile mele politice pe această temă am dorit să trag un semnal de alarmă cu privire la această problemă şi totodată să evidenţiez eforturile orădenilor, atât de datori memoriei lui Gojdu.  Reamintesc aici faptul că în judeţul Bihor s-au strâns în luna martie 2006, peste 30.000 de semnături în sprijinul aplicării ad litteram a testamentului lui Gojdu, la iniţiativa vicepreşedintelui Fundaţiei Gojdu din Sibiu, prof. univ. dr. Mihai Drecin, alături de conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, autorul cărţii „Bicentenarul lui Emanuil Gojdu”, si a numeroşi foşti elevi ai Liceului Gojdu din Oradea.

Istoria zbuciumată a fundaţiei Gojdu străbate vremurile tulburi ale neamului românesc. Cel care a dat nume şi forţă acestui demers patriotic de susţinere a poporului său, a fost Emanoil Gojdu, avocat si om politic în Imperiul Austro-Ungar. Acesta a stabilit prin testament ca o mare parte a averii sale să fie administrată de o fundaţie, care să îi poarte numele după moarte. Fundaţia Gojdu înfiinţată în 1870 a acordat burse pentru 5.300 de români – printre care s-a numărat Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Octavian Goga, Petru Groza. Guvernul de la Budapesta a blocat în 1920 averile Gojdu din Ungaria, urmând o serie de negocieri încheiate în 1938 prin care statul maghiar era de acord să restituie bunurile Fundaţiei Gojdu. Restituirea nu s-a mai produs datorită Dictatului de la Viena din 1940, iar în 1952 statul maghiar a naţionalizat bunurile Gojdu din Ungaria, clădiri şi conturi bancare. Imobilele Gojdu din Budapesta au intrat, în 1990, în proprietatea Primăriei Sectorului 7 din Budapesta. În anul 2003 s-a făcut publică intenţia de transformare a Curţilor Gojdu în centru comercial şi partea română a făcut demersuri pentru ca această intenţie să nu se materializeze. Curţile Gojdu au trecut, în decembrie 2004, în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt. Acordul româno-ungar de înfiinţare a fundaţiei a fost semnat de miniştrii Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu şi Ferenc Somogyi. Conform acordului semnat cu ocazia şedinţei comune din octombrie 2005, a Guvernelor român şi ungar, urma sa fie înfiinţată o nouă Fundaţie Gojdu supusă legislaţiei maghiare, cofinanţată de cele două state semnatare, astfel fiind închise pretenţiile româneşti asupra moştenirii Gojdu din Ungaria, evaluată la 2 miliarde de euro. Conform Testamentului Gojdu, adevăratul proprietar al moştenirii este Fundaţia Gojdu de la Sibiu, condusă de episcopii transilvăneni.

Anularea acestui acord prin decizia Senatului României repune în drepturi voinţa testamentară a lui Emanoil Gojdu, care este cât se poate de clară: averea sa va fi folosită timp de 200 de ani pentru susţinerea studiilor românilor şi a preoţilor ortodocşi din Ungaria şi Ardeal. Administrarea acestei averi va fi făcută de înalţii ierarhi ortodocşi transilvăneni. IPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, preşedintele Fundaţiei Gojdu. Înalţii ierarhi ortodocşi transilvăneni le revine sarcina acum de a începe procesul de recuperare a bunurilor rămase în Ungaria. În primul rând va fi necesară chemarea în justiţie a autorităţilor maghiare chiar la Budapesta pentru recuperarea bunurilor confiscate. Cum sunt puţine şanse ca partea maghiară să cedeze atât de uşor averile Gojdu din Ungaria, nu le rămâne administratorilor moştenirii Gojdu, decât să meargă cu acest litigiu la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest triumf al conştiinţei naţionale consfinţit de votul patriotic dat de Parlamentul României, unde aportul PRM a fost unul decisiv, va trebui fructificat de către păstrătorii moştenirii Gojdu şi anume înalţii ierarhi ortodocşi ardeleni, pentru ca moştenirea spirituală al marelui patriot român, aceea de a lupta pentru înălţarea neamului românesc, să fie continuată de noile generaţii.
Prof. univ. dr. PAUL MAGHERU,

Deputat PRM de Bihor 

Declaraţie prezentată în plenul Camerei Deputaţilor, declaratie care ne apar venit prin grija domnului prof. Iosif Popa , corespondentul nostru la Oradea 

Anunțuri