~Pr. Gheorghe Nemeş: „Cel de-al cincilea Patriarh“

Pentru a vorbi despre personalitatea  Parintelui Patriarh Teoctist pe care am avut onoarea sa-l cunosc inca de pe vremea cand era episcop al Aradului, v-a trebui sa ma intorc cu gandul la anii 1960-1970, cand episcopul de pie amintire Valerian Zaharia a fost silit de regimul communist sa se retraga la pensie.  Atunci, Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei a ramas vacanta si data spre arhipastorie Episcopului Aradului, Ienopolei si Halmagiului, Prea Sfintitului Parinte Teoctist Arapasu. In aceasta  scurta perioada (1970-1971), Prea Sfintia Sa Teoctist a fost foarte preocupat de bunul mers nu numai a Episcopiei Aradului, al carei titular era, ci si de Episcopia Oradiei pe care o administra ca si episcop locotenent. Asa se face ca printre vizitele facute la centrul Eparhial, la Protopopiatele si Parohiile din Eparhia Oradiei, a fost vizitata si Parohia Gepiu, satul natal al subsemnatului acestor randuri, unde Prea Sfintia Sa Teoctist a oficiat Vecernia, intr-un vast sobor de preoti si diaconi, in iarna anului 1969.

In vremea aceea, eu eram preot la Parohia Homorog, Protopopiatul Salonta, in al patrulea an de pastoratie. La acea vecernie am primit invitatia parintelui paroh Gore Teodor sa fiu si eu present in calitate de fiul al satului.

Dupa terminarea serviciului religios si dupa cina servita la casa parohiala din Gepiu Prea Sfintia Sa, Parintele Teoctist m-a intrebat: „unde m-am nascut si unde slujesc ca preot?” I-am raspuns ca sunt fiul satului Gepiu si ca sunt preot in Parohia Homorog, langa Salonta.

Este bine sa mentionez ca Prea Sfintia Sa era insotit de doi mari dascali ai invatamantului teologic parintele professor Dr.Ioan Zagreanu din Cluj si parintele professor Dr. Teodor Savu din Oradea care au slujit ca si diaconi.

Toti acestia m-au recomandat deosebit de frumos inaltului Ierarh, incat la plecarea din Gepiu inspre Arad, Prea Sfintia Sa Teoctist m-a intrebat: „Ramai la parinti sau vii la Parohie?” I-am raspuns: „raman acasa pentru ca numai maine dimineata am autobuzul spre Homorog…”. Prea Sfintia Sa mi-a spus sa-mi iau lucrurile ce-mi apartin si sa ma urc in masina Episcopiei de Arad, pentru ca ma duce pana la intersectia cu drumul ce duce spre Homorog. Ajuns aici, Parintele Teoctist, ii spune soferului: „cum sa-l lasam pe parintele Gheorghe aici in miezul noptii, sa-l ducem pana acasa” (distanta de 3km). Eu i-am multumit frumos spunandu-I urmatoarele: „drumul este de pamant si cu mult noroi”, dupa care mi-a raspuns: „Nu-i nimic te ducem pana acasa la sotie si la fiicele dumneatale”. M-a  adus pana in fata bisericii si a casei parohiale, dar nu au intrat in casa pe motiv ca era tarziu si sotia nu a fost anuntata de o asa vizita tarzie. „Voi reveni alta data”, a zis Prea Sfintia Sa Parintele Teoctist. I-am multumit sarutandu-I dreapta.

Vazand aceasta dragoste parinteasca fata de consatenii mei, prin cuvantul tinut la acea  Vecernie, dar mai cu seama, pentru faptul ca m-a luat cu masina pana la domiciliul din localitatea Homorog m-am simtit deosebit de onorat si cu vesnica recunostinta pentru tot restul vietii mele, fapt pentru care i-am facut cuvenita invitatie de a ne face o vizita pastorala la biserica si in familie.

Mi-a dat ascultare si in data de 20 decembrie 1970 a venit si a oficiat Vecernia la biserica monument istoric din Homorog, construita in anul 1838, si mi-a dat sfaturi cum sa o imbrac, in stil popular si sa injghebez pe langa ea o colectie muzeala, lucru care s-a si intamplat in anul 1973, muzeu inaugurat de Prea Sfintitul Parinte Dr.Vasile Coman, intr-o zi de luni din 18 mai 1971, in jurul orelor 13, am fost placut surprins de prezenta a doua masini in fata bisericii din Homorog. Era Prea Sfintitul Parinte Teoctist impreuna cu Prea Sfintitul Parinte Vasile Coman, noul episcope al Oradiei.

Au intrat in biserica, au vizitat casa parohiala si apoi ne-am asezat in noua veranda din parcul bisericii, imprejmuita cu trandafiri multicolori, unde preoteasa Paulina le-a oferit inaltilor aspeti preparate culinare de bun venit.

M-am bucurat nespus de mult de acea placuta surpriza, dar mai cu seama de dorinta Prea Sfintitului Parinte Teoctist de a face vizita pastorala la unii credinciosi din parohie, pentru a-l face cunoscut pe noul episcop al Oradiei. Eu le-am spus: „astazi este zi de lucru si oamenii sunt plecati la camp”. „Nu-i nimic, mi-a raspuns, gasim acasa pe cei batrani si pe cei bolnavi”. Asa ne-am dus la cateva familii, printre care amintesc familia epitropului Birta Teodor de la nr.1 si la familia cea mare de credinciosi care lucrau la gradina de zarzavat a satului.

Au venit toti in jurul inaltilor oaspeti, i-a binecuvantat si le-a oferit iconite si cruciulite. De aici ne-am dus la Pescaria-Homorog, unde sef de pescarie era domnul ing. Mandricel, bun roman si deosebit credincios ortodox care s-a bucurat nespus de aceasta surpriza si vizita. Aceasta zi a ramas inscrisa cu litere de aur in sufletele celor care traiesc pana astazi, dar si in Cartea de aur a bisericii din Homorog.

Cu prilejul Sfintelor Sarbatori si al zilei de nastere, aveam placerea sa-l felicit in numele credinciosilor si al meu personal. Intotdeauna primeam raspuns parintesc, cu binecuvantare pentru toti cei dragi ai mei.

L-am vizitat la Arad in anul 1971, iar de aici m-a dus la rugaciune, la Manastirea Bodrog. Peste tot imi  arata realizarile, resedinta, capela, gradina, biserica de lemn etc.

Intotdeauna invita la masa personae din diferite medii cu care se intretinea foarte frumos si reusea sa  dobandeasca anumite servicii pentru prosperitatea Bisericii si a Eparhiilor pe unde a slujit. Stia sa se prezinte in fata tuturor oficialitatilor cu multa demnitate, cu eleganta in vorbire, in comportament si in imbracaminte. Era o mare sarbatoare sa fii oaspetele Parintelui Teoctist, atat ca episcop, cat si ca mitropolit si Patriarh. Peste tot l-am vizitat si la Craiova si la Iasi, unde impreuna cu familia cele trei fiice si sotia l-am colindat, la Palatul Mitropolitan, oferindu-ne daruri si asigurandu-ne cazare si masa pe toata perioada sederii la Iasi. Dupa cativa ani, a ajuns sa fie intronizat ca Patriarh al B.O.R. Am avut nespusa bucurie sa fiu invitat si la aceasta mare sarbatoare, care s-a tinut la Bucuresti si la Curtea de Arges. Peste tot am

fost present, bucurandu-ma de caldura parinteasca a celui ce a slujit cu vrednicie Biserica Neamului nostru romanesc.

In anul 1995, luna iunie ziua de 4, l-am avut in vizita pastorala in calitate de intaistatator al B.O.R la Biserica Albastra de la  Parohia Oradea-Vii, insotit  fiind de Mitropolitul Ardealului Inalt Prea Sfintitul Parinte Dr, Antonie Plamadeala si de alte inalte fete bisericesti apartinand celorlalte confesiuni. S-a simtit deosebit de placut vazand mii si  mii de credinciosi prezenti in a-l intampina la biserica noastra.

A fost un Patriarh care a stiut sa se faca tuturor de toate. Din fata bisericii vorbind multimilor de credinciosi s-a pronuntat:  „Ma intorc la Bucuresti multumit pentru ca in fata acestei catedrale marete m-am intalnit si cu ceilalti pastori sufletesti ai celorlalte culte, Biserica Romano-catolica – pastorita de eminenta Sa Tempfli Josef si de Prea Sfintitul Parinte  Vasile Hosu, episcop al Bisericii Greco-catolice, precum si cu parintele reformat Vass Zoltan.

In fiecare an l-am vizitat pe data de 7 februarie, ziua de nastere a Prea Fericirii Sale, intotdeauna ma invita sa iau parte la masa festiva precum si cu o seara inainte de cina. Veneam acasa fericit de cele vazute si cele auzite in casa atat de ospitaliera a parintelui Patriarh Teoctist.

Ultima intalnire am avut-o cu Prea Fericirea Sa pe data de 07.02.2007 cand mi-a oferit  fericitul prilej sa fiu impreuna slujitor la Sfanta Liturghie cu intreg soborul de mitropoliti, episcopi, preoti si diaconi.

Vestea fulgeratoare a trecerii in vesnicie a Prea Fericirii Sale, ne-a adus profunda durere tuturor celor ce l-am cunoscut, fapt pentru care in numele credinciosilor si al meu personal am depus coroana recunostintei noastre si am inaltat rugaciune la capataiul bunului si neuitatului nostru parinte.

In glas de toaca, clopote si cantari duhovnicesti am inconjurat catedrala patriarhala cu corpul neinsufletit al parintelui Patriarh.

Asa  a trecut in vesnicie cel de al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Pentru preotii si credinciosii din parohia Oradea-Vii, Fericitul intru adormire Parintele Patriarh Teoctist va ramane pentru totdeauna in sufletele noastre.

Vesnica sa-I fie pomenirea.

Pr. GHEORGHE NEMES

Anunțuri