~Alexandru Nemoianu: „Artur Silvestri ne-a ajutat cu o generozitate şi o gingăşie fără egal“

Artur Silvestri face parte din categoria celor care produc substanţa vie în permanenţă. Volumul cantitativ al scrierilor sale este copleşitor, ameţitor. (Cu toată siguranţa, el este dintre cei care produc într-o lună câţi alţii în ani.) Dar încă mai zdrobitoare este calitatea scrierilor sale. De fapt lucrarea lui Artur Silvestri poate fi împărţită în două părţi principale; opera scrisă şi opera cultural-socială.

Opera scrisă este enormă şi ar fi lipsă de bun simţ şi mândrie nebună din partea mea să încerc să o expediez în câteva paragrafe. Dar ce îmi pare a fi esenţial în această operă sunt trei lucruri: o nouă viziune, articularea caracteristicilor noii viziuni, definirea conceptelor şi înţelesului vorbelor (crearea instrumentelor care fac posibil dialogul între cei de acelaşi gând şi credinţă).

Viziunea lui Artur Silvestri stă pe un plan, este egală în valoare, cu cea a celor mai mari personalităţi româneşti, a celor care au „biruit gândul“. Principalul mesaj al lui Artur Silvestri este că modelul existenţial românesc este străvechi, practic post-edenic şi el nu este în nimica inferior altor modele existenţiale. Caracteristica modelului este bine arătată şi la fel de bine modul în care a fost şi este atacat prin modele de import, numite „creole“. Iar conceptele care, cum spuneam, fac cu putinţă dialogul între cei de un gând şi o credinţă, sunt pe cât de interesante pe atâta de frumos rostite; „modele creole“, „banda“, „reconquista“ şi atâtea altele. Opera scrisă a lui Artur Silvestri a crescut galopant. Volumele sale au aparut aproape săptămânal şi sincer, îmi pare că din punctul de vedere al prolificităţii el poate fi asemuit doar lui Nicolae Iorga. Dar la fel de importantă este activitatea lui social-culturală.

Cu o răbdare, persistenţă şi pricepere fără egal Artur Silvestri a „descoperit“ pe acei scriitori români care stăteau împotriva nefastei lucrări a „elitei de mahala“ (sau „bandei“) şi care, toţi oameni cinstiţi sufleteşte, se credeau singuri, izolaţi, înfrânţi.

Artur Silvestri le-a arătat că nu este aşa, i-a adunat la un loc şi a creat astfel posibilitatea zilei de mâine pentru şi întru cultura românească. În acest fel, ca întreg, lucrarea lui Artur Silvestri este simultan un program şi o alternativă în bine.

Că lucrarea lui a biruit pe plan spiritual nu am îndoială, că va birui şi la nivel social-istoric.

La cele spuse mai sus aş dori să mai fac o mărturisire, şi o fac cu dorinţa de smerenie, în convingerea că după cunoştinţa şi conştiinţa mea, ce spun este adevărat.

Artur Silvestri m-a ajutat cu o generozitate şi gingăşie fără egal.

În acest fel relaţia mea cu Domnia Sa este personală în modul cel mai adânc al vorbei.

Cred că între noi există o relaţie care a trecut tărâmul realităţii imediate şi a pătruns în cel al veşniciei, care va fi şi al bunei voiri, comuniunii şi dragostei fără sfârşit, care se duce, din „genune în genune“, în absolut. Eu cred că Artur Silvestri, mai mult decât orice, îşi merită numele de om bun. Într-o vreme şi în împrejurări, în care exemplul personal este treapta necesară spre mântuirea de obşte, Artur Silvestri „ a trudit necontenit“ pentru a apropia cu o clipă „Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu“.

ALEXANDRU NEMOIANU, Missouri, USA