~Ştefan cel Mare

„Traim vremuri tulburi. Din toate partile fiare gata de pradase uita cu ochi pofticiosi catre biata tara a Modovei. Eu si cu boierii si razesii mei am facut tot ce mi-a stat in putinta si am aparat-o, pe unde cu sabia, de dusmani. Iar dusmanii ei sunt mai ales vecinii ei. Care vor sa-si mareasca tarile pe seama Moldovei. Care nu s-ar da in laturi sa se lateasca peste noi. Si lesii jinduiesc sa va aiba birnici. Sa va faca pe cat se poate mai curand catolici. Ca si ungurii, care viseaza mereu gurile Dunarii. Si care se viseaza grofi in tara straina, iar bietii modoveni sa le fie slugi si datornici. Si tatarii nu s-ar da in laturi s-o prefaca intr-o pasune pentru caii lorsirepi. Si cazacii care ajung din stepa zaporojana pana aici cu gand sa se bata cu paganul pentru credinta, dar se intorc inapoi cu turme si herghelii de-ale moldovenilor. Si rusul care a inceput sa se lateasca in toate partile, dintr-o tarisoara mica devenind o tara cu intinderi mari, pe contul vecinilor, Si turcul care a cuprins atata lume. Toti ne-ar vrea vasali si birnici. Si daca tu, fiule, si voi, boieri dumneavoastra, veti vedea ca nu puteti tine tara cum am tinut-o eu aproape jumatate de secol, si-ti vedea ca n-aveti incotro, sa o inchinati, da sa n-o inchinati oricui. Daca vreti ca fiii si nepotii vostri sa mai vorbeasca in limba noastra, sa nu o inchinati vecinilor- nici lesilor, nici ungurilor, nici muscalilor ca acestia, daca vin, nu se mai duc din tara si sub diferite pretexte au sa va treaca la alta credinta si au sa va impuna sa le vorbiti limba si jugul va va fi dublu. Va vor dovedi lesne si vor gasi si argumente ca sunteti unguri sau slavi, ca graiurile lor sunt mai nobile si viata lor e mai aleasa. Si nu veti fi stapani in casa voastra. Si va veti simti straini in tara mosilor si stramosilor vostri. Si strainii va vor numi pe voi „venetici” si nu va vor mai lasa sa va ridicati fruntea din tarana. Din toti – cel mai tare astazi e turcul. As vrea sa va stiti liberi. Dar daca veti vedea ca nu va puteti pastra libertatea, si gura mea spune acum ceea ce n-ar vrea sa rosteasca niciodata: sa va inchinati celuia cu care m-am razboit dintotdeauna – turcului, ca acesta nu cumpara mosii in tara straina, nici moschei nu zideste si nici alta limba decat turca n-are dreptul sa invete. Si fiind Turcia prea departe, ea nu va dori niciodata sa se mute in Moldova, ca unele neamuri de la nord care cauta regiuni mai calduroase si pamanturi mai roditoare. Veti plati birul umilitor pana veti gasi forte in voi sa scuturati jugul nesuferit. Si as dormi la locul meu de veci impacat, daca as sti ca mi-ati ascultat sfatul si cu sabia in mana v-ati aparat libertatea. Cum au facut-o parintii vostri. Eu am ostenit. Si plec sa ma culc. n-as vrea sa dorm somn greu, insotit de cosmaruri. As vrea sa dorm somnul cel de veci impacat. Asta-i ultima rugaciune a celuia care v-a fost mai mult decat Domn, v-a fost un parinte….”

Anunțuri
Comentarii închise la ~Ştefan cel Mare