~Constantin Stroilescu: „Să-l citim mai atent pe Eminescu, înainte de a scrie despre el” – câteva cuvinte dedicate domnului Grama Dimitrie şi celor care gândesc ciudat despre Eminescu

Se pare ca in ciuda libertatii de informare, cel putin in domeniul culturii, de care oricine dispune, unii au ramas in cliseele pe care altii le-au impus candva pentru ideologii straine de o spiritualitate normala. Si, tributari ideologiilor invechite, incearca sa perpetueze idei gresite despre oameni sau lucruri sau evenimente. Intrebarea este ce se urmareste prin astfel de atitudini? Cel mai probabil raspuns, dupa eliminarea posibilitatii relei-vointe, este ca nu se urmareste nimic bun, constructiv.

Intr-o revista cu titlul „Neamul romanesc”, editorialul domnului Grama din ianuarie 2007 este de-a dreptul socant. E antiromanesc. (Mare lucru ar fi sa fie publicat acest mic articol al meu, un roman necunoscut). O vrea dl. Grama sa fie mai socant decat Patapievici, cel care s-a exprimat gresit referindu-se la Eminescu, ca lumea nu a mai inteles ce a vrut sa zica. Saracu’ filoZof, Patapievici! E doar un alt „ritor mult graitor”. Totusi acela, cerandu-si scuze ulterior, in scrierea cu pricina a putut demonstra ca afirmatia lui socanta ii caracteriza pe cei despre care discuta, nu pe el, filozoful si autorul.

Dar la dl. Grama nu este asa.

Dl. Grama pare un supravietuitor zelos al acelor profesori de romana care au comentat „marxismul lui Eminescu si despre lupta de clasa zugravita in amplul poem <Imparat si proletar>” (am citat dintr-un articol publicat in revista Formula As, nr.752 (3),22-29 ianuarie 2007, pe care va rog sa-l cititi, apare si pe internet). Si eu am avut parte la liceu de astfel de profesori, tributari indicatiilor de partid, altfel profesori destul de buni. Dar, mai tarziu, in anii studentiei, rasfoind mai cu atentie scrierile lui Eminescu, le-am daramat insumi constructiile care-l transformau pe Eminescu intr-un fel de profet al luptei proletare. Am devenit chiar zelos in a descoperi in opera lui, ceea ce-l lega de religie sau, mai precis, de crestinismul ortodox. Cand au aparut si primele scrieri si comentarii despre crestinismul din opera lui Eminescu, m-am bucurat ca descoperisem insumi, inainte de acestea, filonul de aur spiritual crestin in opera lui.

Ce e socant in editorialul d-lui Grama?

Titlul in primul rand. E prima data cand aud despre inchipuita propunere de canonizare pe care o comenteaza – chipurile – dl Grama. Pentru ca nu l-am auzit pe PreaFericitul Patriarh Teoctist, nu l-am auzit pe parintele Galeriu, nu am auzit alti crestini simpli sau mai scoliti, care si apreciaza opera lui Eminescu, sa vorbeasca despre canonizarea marelui poet si publicist. Am auzit despre o posibila sau iminenta canonizare a marelui teolog , parintele Dumitru Staniloae, despre o posibila canonizare a unor martiri care l-au marturisit pe Hristos si au murit in temnitele comuniste. Despre Eminescu nu auzisem inca , desi stiam ca a fost un traitor al ortodoxiei, fapt care poate fi surprins si in opera lui.

Acesta este cel de-al doilea lucru socant in articolul ( pe care un comentator l-a numit admirabil, iar eu ii zic caraghios, nu admirabil) d-lui Grama: afirma ca „Eminescu nu are cam nimic în comun cu religia, poate chiar din contră, el fiind un poet şi filozof progresist la vremea lui”,

Am impresia ca dl. Grama si-a lansat o provocare ca sa-si dea un raspuns. Numai ca nu a nimerit bine. Din cuprinsul articolului sau, ne dam seama ca nu a citit cateva poezii si articole esentiale in care poetul isi exprima trairea religioasa sau in care se arata marturisitor si aparator al credintei stramosesti, in care arata ca este la curent cu evenimente din viata Bisericii. Nu mai zicem aceea ca foarte multe din poeziile lui Eminescu au ceva legat de experienta crestina. Nu mai zicem ca au aparut cateva lucrari importante despre ceea ce se leaga de divinitate in opera lui Eminescu.

Totusi, in ultima vreme, mai multe lucrari au scos in evident faptul ca Eminescu nu a murit de moarte buna sau de boala, ci a fost anihilat prin otravire de masinaria iudeo-masonica, fata de care Eminescu s-a exprimat transant si critic in numeroase randuri. Daca s-ar fi auzit undeva sintagma „canonizarea lui Eminescu”, poate ea s-ar fi facut pe considerentul ca orice crestin care este omorat pentru marturisirea credintei, este un martir, un mucenic.

Atunci, asertiunile oamenilor de talia d-lui Grama sunt de prisos. Exista comisii speciale de oameni cititi care cantaresc propunerile de canonizare cu o exigenta mai mare decat chiar cea a opozantilor Bisericii.

Nu vreau sa fiu inteles gresit: nu am nimic cu d-l Grama, dar articolul sau e rupt de realitate, oricum ar fi privit.

Cu respect fata de persoane, dar nu si fata de ideile gresite,

Pr. CONSTANTIN STROILESCU

Anunțuri