~Consiliul National al Minoritatii nationale romane

CONSILIUL NAŢIONAL AL MINORITĂŢII NAŢIONALE RUMÂNE

Comunitatea românilor, deşi una dintre cele mai numeroase minorităţi naţionale de Ia sud de Dunăre, care se regăseşte în 18 judeţe (al 19 lea judeţ în Voivodina) în 154 de comune pur româneşti şi 48 de localităţi cu populaţie mixtã, la ultimul recensământ a numărat doar 40054 de locuitori care s-au declarat vlahi. Totuşi există o creştere în raport cu recensământul din a doua jumătate a veacului 20 când un număr mare de români s-au declarat ca fiind sârbi şi doar un număr mic, 4500, ca fiind români.

Caracteristic este că românii niciodată nu au avut şcoli în limba maternă, ceea ce ne duce la concluzia că limba niciodată nu s-a învăţat în mod organizat. Maş media abia câţiva ani după cel de al doilea război mondial a făcut timid primii paşi lucrând experimental pe timpul regimului comunist din acea vreme şi dintr-o dată şi-a întrerupt activitatea până în anii nouăzeci când, de asemenea, timid, au apărut programe radio, exclusiv muzicale (în mod deosebit muzicã populară), în mod asemănător desfăşurându-se activitatea şi în cadrul presei scrise. Slujbă religioasă în limba maternă aproape 180 nu a existat.

Numele şi prenumele au fost sârbizate, acestea fiind primul pas către asimilaţie, limba maternă este pur şi simplu interzisă chiar şi în curţile şcolilor atât elevilor (care au învăţat limba sârbă abia când au împlinit şapte ani şi au trebuit să plece la şcoală, acasă vorbind limba română) cât şi profesorilor, învăţătorilor şi celorlalte cadre din învăţământ.

Toate acestea au dus la o crizã de identitate, dar mai ales politică comunistă despre iugoslovenizarea şi insistare la sinonimia vlah, şi nu român.

Comunitatea românilor se găseşte în 5 judeţe cu 19 comune, de la localitatea cea mai nordică, Cuvin, peste Dunăre în Voivodina, de-a lungul malului drept al Dunării la graniţa cu România şi cu Bulgaria până în BoIevaţ între râurile Dunăre, Timoc şi Morava şi munţii Homole totul până la muntele Deli lovah. Acest teritoriu, deşi este „uitat” de Guvernul Serbiei în ceea ce priveşte proiectele şi investiţiile în economia şi infrastructura ruinată, totuşi este „osul din gât” al naţionaliştilor sârbi pentru întinderea sa şi bogăţia naturii.

Membrii comunităţii românilor, mai ales cea din satele de la Negotin şi Cladova ca şi aceea din satele din regiunea Moravei, Svilainaţ şi Ciupria şi cele din jurul Pojarevaţului, la sfârşitul anilor şaizeci au plecat în mod masiv să lucreze temporar în ţările Europei de Vest, iar astăzi acolo, – în străinătate, se naşte a patra generaţie a celor plecaţi care pur şi simplu nu cunoaşte limba maternă şi tot mai mult iau cetaţeniile ţărilor respective. Prima şi a doua generaţie a celor plecaţi au investit o sumă mare de bani în bunuri imobiliare în regiunile de baştină, dar acele construcţii sunt aproape părăsite în ziua de astăzi. În aceste comune există foarte puţini tineri, ceea ce înseamnă puţini intelectuali, dar tot mai rar şi generaţiile mai în vârstă vin să îşi petreacă zilele de pensie în localitatea de obârşie. Când se întâmpla să vină în concediu, nunţile, sărbătorile şi pomenile lor se deosebesc de cele populare-tradiţionale prin care suntem cunoscuţi, căci tot mai mult se tinde spre comercializare şi kitsch.

În alte regiuni cum ar fi Bor, Maidan-pec sau Zaiecear, care în acea vreme au avut o economie înfloritoare, un mare număr de oameni au migrat din comune în oraşe, s-au şcolit în limba sârba, grădiniţele şi şcolile nefiind în limba maternă, limba română pierzându-se tot mai mult. Odată cu schimbarea politicii internaţionale, intrarea în contact a primelor persoane fizice şi mai târziu a organizaţiilor cu reprezentanţii României, conştiinţa naţională a început să se trezească. Federaţia Rumânilor a unit aceste forţe, le-a cuplat într-o reţea şi încearcă să elimine mai sus amintita criză de identitate. Acest lucru se poate realiza dacă s-ar găsi un interes comun minim cu românii din Voivodina care se află, de asemenea, într-o situaţie nefavorabilă când este vorba despre raportul dintre cei nou născuţi şi cei decedaţi – natalitate – care este negativ.