Nr. 8/2011

Aviu Ştefan Teompa: „Avram Iancu, o biografie sau un destin“

În inima Apusenilor avea să deschidă lumina ochilor în anul 1824, cel pe care poporul la gratulat cu numele de Crăişorul Munţilor.  Părinţii i-au pus numele de Avram, celui ce avea furişaţi sub pernă bănuţi de argint, să aibă viaţa curată ca argintul. Se spune că dintre obiectele aşezate după cum era obiceiul la capetele leagănului, Avrămuţ ar pus mai întâi mâna pe coada securii…

Copil fiind, pe vremea când tatăl său, “omul stăpânirii”, judeca în ogradă pe cei răzvrătiţi sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânşi de durere, (pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimaţi, ochii aceia albaştri ca Arieşul:“Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alţii să crape de sătui!” >>>>

Vasile Zărnescu: Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.

 SCRISOARE DESCHISĂ

Domnului Traian Băsescu, preşedintele României,

Domnului g-ral (r.) Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale,

Domnului Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei

În ziua de 30 august a.c., s-au împlinit 71 de ani de la aşa-zisul „Arbitraj de la Viena“, care este cunoscut în istoriografia română sub denumirea care-i dezvăluie adevărata sa esenţă: odiosul Diktat de la Viena. Din păcate, acest oribil fapt istoric a trecut nesemnalat de nici un mijloc de comunicare în masă. Toate mass media au fost axate, în preajma zilei de 30 august, pe difuzarea şi comentarea unor ştiri derizorii sau „mondene“, de can-can: cutărica a fost declarată moartă, nunta lui cutare a fost mai scumpă decât a nepotului reginei Angliei, premierul Emil Boc cel mic şi major a băgat un gol în poarta apărată de un minor etc. Numai „ştiri“ una şi una! >>>>

La Nisporeni a fost inaugurată Crucea Mântuirii Neamului Românesc

În data de 28  august  a.c., la Nisporeni, a avut loc inaugurarea  Crucii Mântuirii Neamului Românesc, primul monument din Republica Moldova dedicat unităţii tuturor românilor.

Slujba de sfinţire a crucii a fost oficiată de un sobor de preoţi condus de Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi de Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcop al Huşilor. La eveniment au participat peste 1.000 de persoane din Republica Moldova şi România. >>>>

Ion Stoica: „Moldova acum 300 de ani“

După pacea de la Karlowitz (1699), Imperiul Otoman pierde din teritorii în favoarea Austriei şi Rusiei, fiind într’un declin economic şi militar pe fondul unei corupţii accentuate.

După victoriile asupra suedezilor la Poltava, Rusia devenea prin ambiţiile expansioniste ale ţarului Petru I, o perspectivă tentantă pentru Dimitrie Cantemir, care propune un tratat în 17 puncte, pe care îl prezintă ţarului în data de 2 Aprilie 1711. Prin tratat îsi declara„supuşenia” faţă de imperiul de la răsărit. Tratatul scris în limba latină şi rusă a fost publicat integral pentru prima dată de către Maria Holban şi L. Demeny, în anul 1970, originalul fiind  la o bibliotecă

publică din Sankt-Petersburg. Acest tratat era al treilea încheiat cu Rusia, primul fiind cel semnat de Ştefan cel Mare cu Ivan al III-lea la 1482, al doilea al lui Gheorghe Ştefan cu ţarul Alexei Mihailovici la 1656, când Moldova nu avea graniţă comună cu Rusia. >>>>

Lucian G Costi: „Pledoarie pentru apărarea limbii române (VII)“

III.  A TREIA PLEDOARIE (PARTEA A TREIA)

Continuare din numărul trecut

 1.  INTRODUCERE LA PARTEA A TREIA A CELEI DE-A TREIA PLEDOARII

 Dictonul latinesc AUDIATUR ET ALTERA PARS (să fie ascultată şi partea cealaltă) rezumă un principiu fundamental de drept conform căruia nici o persoană inculpată nu poate fi judecată fără o justă audiere, prin care i se dă putinţa să răspundă prin mărturii acuzaţiilor aduse.  Limba română a fost inculpată şi apoi osândită, fără să se dea voie apărării să vorbească.  Acum este timpul apărării ei.

Al şaptelea articol din lucrarea AUDIATUR ET ALTERA PARS continuă prezentarea de probe inedite care certifică obârşia românească a familiei de cuvinte generate de rădăcina pot pe baza dovezilor aduse de Nouă Şcoală de Lingvistică Românească (prescurtat NŞLR) ca şi a metodologiei NŞLR de abordare a problemei originii cuvintelor noastre decretate neromâneşti de către determinările “oficiale”. >>>>

Nicolae Nicoară-Horia: „Doină neterminată“

Frunză arsă de gorun,

Cetină de brad căruntă,

Numele pe care-l spun,

Logodit fără de nuntă,

Iancu, cel trudit sub stele,

Pe o prispă de brutar,

Obosit de Dor şi jele

Adormi-va iar şi iar…

Îl ard cântece surpate

Într-un ochi de fluier sfânt,

Doamne, dă-i odihnă-n toate

Şi în Cer şi pe pământ!

Vindecă-i din suflet graba >>>>

Eugen Vermont despre Luminişuri de Elena Buică

„… Scriu din dragoste de oameni şi ca să intru în conversaţie cu ei. In scrierile mele mi-am deschis sufletul şi lumea poate să umble slobodă prin el. Am în minte prietenii cărora mă adresez, dar şi pe cititorii care au alte puncte de vedere diferite de ale mele, căci, într-un anume fel şi ei mă stârnesc pe mine… Prin scrierile mele adie uneori, fie un duh arhaic, semn de preţuire a strămoşilor nostri, fie câte o pală de romantism, chiar dacă astăzi se scrie după alte rosturi…” Am început aceste însemnări prin a cita câteva gânduri ale scriitoarei canadiene – de origine română – doamna Elena Buică, gânduri aşezate într-un bogat şi vibrant interviu acordat scriitorului şi eseistului George Roca, publicat în volumul „Luminişuri”, apărut la Editura „Anamarol” din Bucureşti şi lansat, spre sfârşitul lunii iunie 2011, la Biblioteca Metropolitană din capitală. >>>>