~Al. Ligor: „B. P. Haşdeu – enciclopedistul (1838–1907)“

Mediul cărturăresc în care s-a născut şi a creat atât de favorabil, instrucţia sa aleasă, cultura sa vastă, varietatea domeniilor abordate (literatură, limbă, istorie, folclor, filosofie, ş.a.), valoarea creaţiei sale, de netăgăduit, recunoscută, întemeierea unor instituţii şi deschiderea de drumuri în cercetare cu deosebire, modelul care a fost pentru contemporani şi posteritate, îl aşează pe B. P. Haşdeu alături de enciclopediştii români Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga.

Înaintaşii lui erau nobili, unii dintre ei chiar învăţaţi (bunicul, poliglot, poet, traducător, culegător de folclor, unul dintre unchi era scriitor, iar tatăl, profesor).

Haşdeu, pe lângă instrucţia şi educaţia din casa părintească, adaugă noi elemente, unele substanţiale în cadrul cursurilor şcolilor din Viniţa, Rovna, Cameniţa, Chişinău şi ale Universităţii din Harkov.

Dispune de o mare bibliotecă (cea a familiei, mereu îmbogăţită), în afara celor universitare sau academice. Lecturile sale se dovedesc a fi atât de diverse (l-au atras, bunăoară, operele antice, medievale şi moderne datorate lui Dante, Molière, Goethe, Chamisso, Byron, Vigny, Hegel, Gogol, Lermontov sau Giambattista Vico al cărui discipol era, precum şi scrierile românilor, cele vechi şi cele noi, printre autorii preferaţi numărându se M. Kogălniceanu, Gh. Asachi, I. Heliade Rădulescu, D. Bolintineanu şi nu numai ei). Lecturile şi convorbirile cu intelectualii străini au fost facilitate şi de cunoaşterea mai multor limbi străine: latina, germana, rusa ş.a.

Călătoriile efectuate în străinătate îi vor lărgi orizontul cunoaşterii şi nu în mică măsură.

Colaborează la diverse publicaţii periodice, precum: „Zimbrul şi Vulturul”, „Ateneul român”, „Trecutul”, „Tribuna română”, „Românul”, „Perseverata”, „Ghimpele” ş.a.m.d.

Întemeiază un institut de educaţie şi mai multe publicaţii („România”, 1858 1859, „Foaia de istorie română”, 1859, „Foiţă de istorie şi literatură”, 1860, „Din Moldova” – cu nume apoi schimbat , „Lumina”, 1862 1863). Editează revistele: „Aghiuţă”, 1863 1864, „Satyrul”, 1866, „Traian”, 1869 1870, „Columna lui Traian”, 1870 1877, 1882 1883). Conduce „Foaia societăţii « Românismul », 1870 1871, „Revista literară şi ştiinţifică”, 1876, „Arhiva istorică a României”, „Revista nouă”, 1887 1895.

Susţine la Universitatea din Bucureşti, din 1874, cursul de filologie comparată, este director al Arhivelor Statului vreme îndelungată, 1876 1900 şi membru al Societăţii Academice Române, 1877.

Se dovedeşte a fi un spirit critic, un polemist. Se ştiu bine înfruntările cărturăreşti pe care le a avut cu Titu Maiorescu sau V. A. Urechia.

Editează şi analizează texte vechi. Îl preocupă folclorul. Traduce din operele autorilor străini. Dar, mai ales, creează. Este scriitor şi nu unul oarecare (se distinge în proză, dar şi în versuri sau dramaturgie), istoric, filolog, folclorist, filozof. Vom aminti numai o parte dintre titlurile lucrărilor sale. Aşa, cele istoriografice: Ion Vodă cel Cumplit (1865) şi Istoria critică a românilor (1873 1875), filologice, Cuvente den bătrâni (1877 1881) şi Etymologicum Magnum Romaniae (1886 1898), literare: nuvela Duduca Mamuca (cu titlul schimbat ulterior), comedia Orthonerozia (1871 1872) care va avea în 1879 titlul Trei crai de la răsărit, versurile reunite în volumele Poezie, 1873, Sarcasm şi ideal, 1879, romanul istoric Ursita, 1876 (cu titlul iniţial, Copilăriele lui Iancu Moţoc, 1864), operele dramatice: Răposatul postelnic, 1862, Domniţa Ruxandra, 1868, Răzvan şi Vidra, 1867, filosofice, Sic cogito, 1892.

Simpla enumerare de mai sus are, fără îndoială, însemnătatea ei. Dar nu poate, singură, să demonstreze complexitatea personalităţii lui B.P. Haşdeu. O vor face, mai întîi, temeinicia, profunzimea, substanţa, vastitatea, durabilitatea, semnificaţia operei sale.

A fost un erudit, un iubitor de cultură şi de adevăr. Un întemeietor în unele domenii. A fost un model.

*

S-a născut purtînd într însul sâmburele genialităţii.

A învăţat cu o pasiune fără de margini spre a deveni un savant.

A creat în varii domenii, dovedindu şi măreţia.

S-a născut, a învăţat şi a creat spre a fi un cărturar ales, enciclopedist. Şi a reuşit. Cum atât de puţini au izbutit.

ALEXANDRU LIGOR