~Vasile Zarnescu: „Moneda naţională este leul, nu «RON»-ul!“

Moneda noastră naţională este leul. Fie el uşor, jigărit, greu sau nou. După un an de la introducerea leului nou, lumea a învăţat, deja, că un preţ afişat cu puţine cifre şi, îndeosebi, cu virgulă, înseamnă valoarea în lei grei sau, mai degrabă, „noi“. De aceea, după câteva luni, nici nu mai era nevoie de afişarea celor două forme de exprimare a preţului, în lei vechi şi noi. Dar prostia unora este mare, aşa că, totuşi, nu m-am mirat când am remarcat că unii spun sau scriu, în diverse reclame sau clipuri publicitare, „…costă 25 de roni!“ Chiar ţăranii în piaţă scriu preţul „1 ron/kg“. Măi să fie! NU există nici o monedă care să se numească „RON“. Acest simbol, „RON“, este formula găsită pentru a se indica leul nou, spre a-l diferenţia de leul vechi, numit ROL, în monetarul trecut în formularele bancare, atunci când se fac depuneri în ambele feluri de bancnote. Dar, numai cu această ocazie trebuie folosită denumirea respectivă. După cum, până la introducerea leului „greu“, nimeni nu a spus că plăteşte în „ROLI“! Unele bănci au început să elibereze chitanţe cu suma în „ron“ şi nu în „lei“!

Din păcate, prostia, pe lângă faptul că este mare, este şi cea mai contagioasă boală. E drept că nu doare, altfel, vorba aceea, „mulţi s-ar tăvăli prin şanţuri de durere“. De aceea, nu m-am mirat că şi în unele mari firme, cu pretenţii, cum sunt, de exemplu, Vodafone, Kaufland, Diverta etc., etc., preţurile sunt indicate în „RON“. Şi mai gravă este situaţia unor întreprinderi, cum este S.C. APA NOVA S.A., care, chiar dacă a fost apropriată – adică însuşită prin jaf – de către nişte francezi, totuşi, este o întreprindere românească, fie ea şi privatizată: pe facturile acesteia, valoarea este indicată tot în „RON“. La fel face firma Reader’s Digest S.r.l., pe toate înscrisurile sale, deşi se laudă cu intelectualii pe care-i are acolo. Nu mai vorbesc de clipurile publicitare şi de ştirile redactate şi transmise la toate posturile radio-tv. Dar ce să mai spunem de C.E.C., de judecătorii, de T.M.B., unde tarifele serviciilor sunt date tot în „RON“! La fel, publicaţia oficială Monitorul Oficial îşi exprimă preţul abonamentelor în „RON“! Mare dezamăgire am avut-o la Târgul de carte din iunie (2006), unde aproape toate editurile îşi expuneau preţurile în „roni“. De aceea, nu m-am mai mirat că, inclusiv pe afişele unor secţii de poliţie, taxele cerute sunt exprimate tot în RON. Dar, cel puţin, Po-liţia provine din Mi-liţia socialistă şi, se ştie, unitatea de măsură a inteligenţei era, în vechiul regim, „ţian“-ul: un mili-ţian avea, deci, a mia parte dintr-un „ţian“! E explicabil şi scuzabil acolo, la Poliţie, care se deosebeşte de Miliţie doar prin prima silabă.

Dar NU se poate admite o asemenea prostie, în continuă contagiune. Apelăm la Primăria Capitalei, la Ministerul Justiţiei, la Ministerul Administraţiei şi Internelor etc., să pună ordine în terminologie, să elimine această inadvertenţă inadmisibilă şi să amendeze, cu sume mari în „lei noi“, toate instituţiile subordonate, toate băncile, magazinele, ong-urile, firmele de stat sau private etc. care, în documentele lor, în reclamele lor din presa scrisă şi audiovizuală, pe produse etc., folosesc simbolul „ron“, care nu exprimă o monedă nouă, ci o emisiune nouă de bancnote; după cum apelăm la C.N.A. să amendeze toate radiourile şi televiziunile care transmit reclame cu preţurile în „roni“.

Ministerul de Finanţe, care are, acum, mari dificultăţi cu funcţionarii, din cauza lefurilor mici, are ocazia să-şi mărească bugetul prin amenzile încasate de la cei care vorbesc şi scriu de preţuri, de taxe, de credite etc. exprimate în „RON“ şi nu în lei. Şi asta imediat! Mai ales că, de la 1 iulie a.c. (adică 2006 – n.n., V.I.Z.), preţurile vor fi exprimate numai în lei noi, adică, pur şi simplu, în lei!

Căci, altfel, intervin, iarăşi, deştepţii din Institutul de lingvistică al Academiei şi, pe baza prostiei că „Uzul face legea“, vor introduce, aşa cum au făcut cu prostia „nicio“, o reglementare conform căreia leul nu mai este leu, ci „ron“, după cum, în străinătate, toţi ţiganii borfaşi, prinşi de autorităţi şi daţi în presă, nu sunt ţigani, ci „români“. De altfel, de la „ron“ la „rrom“ nu este mare diferenţă fonetică, favorizând confuziile, mai ales printre străini – spre bucuria lui Andrei Pleşu, care a anulat Memorandumul H03/169 din 31 ianuarie 1995 al Ministerului Afacerilor Externe al României, prin care se cerea eliminarea cuvântului „rrom“ din textele oficiale şi din presă şi, totodată, cerea folosirea singurului cuvânt adecvat, „ţigan“. Când Pleşu a fost făcut ministru de Externe (O, tempora, o, mores!), a înlocuit respectivul memorandum cu directiva folosirii exclusive a aberaţiei „rrom“. Pentru că, altfel, vezi, Doamne, i-am „discrimina“ pe ţigani. În timp ce ei ne jefuiesc şi ne violentează în case, pe stradă, la adăpostul „Drepturilor omului“!

Acum ne chinuim să eliminăm altă aberaţie: simbolul „ron“, devenit substituit de „monedă“ naţională! Să încercăm să contrazicem dictonul Stupiditas contagiosa est! Dacă Banca Naţională a României nu este în stare să apere valoarea intrinsecă a monedei naţionale şi o devalorizează, treptat, de 17 ani, să începem noi să-i apărăm măcar numele.

August 2006

*

Articolul de mai sus a apărut, prima dată, în Economistul, nr. 2206(3232), 8-9 sept. 2006, pag. 3, şi în Justiţiarul, nr. 10(120), 22 sept. 2006, pag. 12. Redacţia de la Economistul l-a scurtat de la paragraful care începe cu: „Căci, altfel, intervin, iarăşi, deştepţii din…“ până la sfârşit, ca să nu-i deranjeze pe unii. Între timp, anticipările mele – iterate consecvent, în ultimii şapte ani, inclusiv în respectivul articol, dar ignorate printr-o tăcere ocultă şi complice -, referitoare la confuzia şi substituirea românilor cu ţiganii s-au adeverit, cum a relevat scandalul ţiganului Mailat, în Italia! Dar, oricum, nici sub celelalte aspecte articolul nu a avut nici un ecou: lucrurile au rămas neschimbate, aceleaşi reclame la televizor, facturi cu aceeaşi indicaţie a preţului în „ron“, funcţionari bancari care te întreabă câţi „roni“ depui etc., etc. Recent, publicistul Valentin Hossu-Longin, în articolul „Despre RON, ROM si ROMAN“ (în Ziua, nr. 4111, 14 decembrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?id=230724&data=2007-12-14), îl pune, chipurile, pe un prieten de-al său, „venit din America“, să constate aceleaşi lucruri pe care le anticipasem eu: că folosirea absolut neîntemeiată, abuzivă a denumirii „ron“, necesară doar pe unele formulare bancare, precum şi a vocabulei diversioniste „rom“, folosite pentru a-i denumi, neîntemeiat, pe ţigani, a dus la confuzia actuală şi la substituirea românilor cu ţiganii în conştiinţa publică internaţională. – spre satisfacţia ungurilor, a bulgarilor slavizaţi, a ucrainenilor rusificaţi şi a altora. Şi se mai întreabă, prietenul său american, de ce-i aşa: printre altele, tocmai pentru că Valentin Hossu-Longin şi alţii ca el nu au curajul civic şi patriotic să folosească în textele şi în vorbirea lor exclusiv cuvântul ţigan şi, concomitent, să combată, energic, folosirea făcăturii „rom/rrom“! Cât despre „ron“, rămâne cum am cerut iniţial: să fie amendaţi de C.N.A., de Ministerul de Finanţe, de Banca Naţională, de cine o fi în stare în ţara asta fără stăpân toţi aceia care folosesc cuvântul „ron“ în textele, reclamele, în vorbirea şi în documentele lor, în locul denumirii monedei naţionale, „leu“. (În paranteză fie spus, cred că trebuie reintrodusă în circuitul lingvistic, în vorbire etc. noţiunea corectă de „monetă“.)

Între timp, Ministerul de Finanţe şi-a rezolvat problemele cu salariaţii săi, dându-le, la vedere, nişte salarii modice, ca să nu bată la ochi, dar acordându-le, în compensare şi în secret, nişte salarii de merit şi prime exorbitante – încât au ajuns, după funcţionarii bancari şi magistraţi, cei mai bine plătiţi lefegii ai statului de drept-curmeziş, care ne spoliază prin nenumărate taxe şi impozite! Deja Ministerul Muncii caută noi feluri de impozite pentru a aduna bani pentru pensiile promise pensionarilor. Se va ajunge iarăşi ca pe vremea fanarioţilor, cu biruri pe fumărit, văcărit etc. Deja suntem, în Europa, ţara cu cele mai multe taxe şi impozite.

Din amenzile propuse de mine, Guvernul poate mai strânge ceva bani pentru pensionari, pentru că, în mare parte, au rămas păcăliţi, iar viitorul imediat s-ar putea să le rezerve situaţia de acum câţiva ani din Argentina: să nu mai fie nici bani de pensii, în condiţiile în care preţurile cresc continuu! 

VASILE ZĂRNESCU