Alexandru Nemoianu: ” Casa Boldea ” din Borlovenii-Vechi si Marea Unire : cateva ganduri

Zona Banatului „muntos” a avut o istorie deosebita dominata ,avand de caracteristica principala,independenta,libertatea locuitorilor ei. Din cele mai vechi timpuri,sub conducerea fruntasilor locali,a cnezilor,locuitorii acestei zone au avut rosturi nobiliare,adica libertatea individuala si dreptul de a purta arme.In schimb ei trebuiau sa apere zona de navaliri din afara.
Aceste rosturi s-au perpetuat in tot cursul vremii,in vremea ocupatiei otomane prin nesupunere,prin „lotrie”,iar in vremea dominatiei hapsburgice sub si in sistemul „granitei militare”. Foarte multe dintre amanuntele istorice au fost prezentate in studii,articole,lucrari beletristice(si citez aici pe Ion Marin Almajan si lucrarile lui,”Matusa mea Maria Theresia” si „In afara Gloriei”).Ceeace as vrea sa amintesc aici sunt cateva amanunte care pot fi ilustrate prin cazul Vaii Almajului si al „casei” Boldea din Borlovenii-Vechi. Acesti locuitori cu rosturi nobiliare,dupa statutele medievale,nu aveau nimic de a face cu decorul romantic care insoteste constructiile imaginare.Acei oameni erau tarani si cel mai adesea tarani saraci.Dar aceasta imprejurare nu ii facea mai putin nobili.
Dar circumstanta ca erau liberi, ca aveau dreptul si vointa de a apara ceeace era al lor cu arma,la caz de nevoie, faptul ca rosturile militare ii purtau in locuri si imprejurari diferite,ii facea sa fie mental pregatiti sa accepte si sa infrunte „noul”.Ei acceptau „noul” istoric dar ramaneau incrancenati in rostul lor existential,in traditia lor romanesca si a „locului’.
In veacul al XIX-lea aceasta deschidere mentala s-a manifestat prin grija de a da „inainte” si inca mai vartos prin trimiterea ,macar unora dintre copii,la „carte”.>>>>>>>

EDITORIAL – Dimitrie Grama: „O ţară subordonată unor reguli «centralizate» altundeva decât România“

Am citit ceeace prof. A.N. Rugina expune ca o teorie „salvatoare” in privinta Romaniei. Am mai citit un dialog al D-sale cu prof. Deaconu si am incercat sa analizez „actualitatea” punctului de vedere a lui Anghel Rugina.
Daca in primii ani ai deceniului -90 (deci sfirsitul sec.XX), teoria D-lui Rugina ar fi avut vreo actualitate in conceptia economica pragmatica romana, ca sa nu amintesc practibilitatea implimentarii unei doctrine noi, acum, in era „vasalitatii” Romaniei imperiului UE, teoriile D-lui Rugina sunt complet lipsite de importanta.
Dl. Rugina, care traieste in USA, se pare ca nu este bine informat de felul in care UE lucreaza „constitutional” si „economic”. Romania nu mai este o tara libera, care poate decide independent dezvoltarea economica si chiar social-politica „CENTRU-PERIFERIE” sau de alta natura, ci este subordonata unor reguli „centralizate” altundeva decit Romania. >>>>>

OPINII DE ACUM UN DECENIU , INCA ACTUALE -Anghel Rugină: „De ce planul Rugină nu s-a putut aplica în România?“

Boston, 6 mai 1997
UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA
Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA.
Tema principalà, mai veche, se referà la legàturile între CENTRU (tàrile industriale din Apus inclusiv Biserica Catolicà) si PERIFERIE (tàrile încà nedezvoltate complet ca sà poatà fi considerate drept un membru la centru, printre care se numàrà si România).
Tema mai nouà se referà la integrarea euroatlanticà si la aderarea la Uniunea Europeanà.
Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU – PERIFERIE este corect în sensul cà se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte pàrti din lume.
Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauzà poate fi obiect de disputà, cum vom vedea îndatà. >>>>

Alexandru Nemoianu: „Permanenta vinovăţie“

Semnificatia ruperii provinciei Kosovo-Metohia din trupul Serbiei este multipla.
In primul rand Serbia trebuia „pedepsita” pentru a fi cutezat sa se opuna „imperiului”.
„Imperiul”, emanatie a negativitatii pure , nu stie nici sa ierte , nici sa uite si nici sa invete . El are doar dreptate , evident „dreptatea” lui, si o tenacitate inspirata de negativitatea pura care l-a si adus in fiinta.Mutilarea Serbiei mai semnifica si un act de exercitare a „puterii”, care inseamna capacitatea de a genera suferinta fara teama de consecinte.
Dar dincolo de asta actul, samavolnic,incalcand si batjocorind fiecare si toate legile care ar trebui sa guverneze comunitatea mondiala, reprezinta un raspicat avertisment adresat tuturor tarilor lumii,”faceti ceeace „imperiul” porunceste sau veti pati ca Serbia”.In orice clipa va dori „imperiul”!
Insa acest act samavolnic petrecut pe scena mondiala este de fapt consecvent cu mentalitatea puterilor intunecate. >>>>>

Ioan Miclău: „Românii – un experiment pe viaţă şi pe moarte“

De la observatie direct la rationament…! (I)”
… Oricine va ceti acest titlu va fi tentat sa se intrebe daca nu cumva lipseste un anume element de studiu necesar, pe care sa se bazeze rationamentul! Si sunt de accord, intradevar un cercetator de profesie va zice repede: „lipseste experimentul, domnule! Altfel cum sa ajungi la un rationament ?” Nu sunt filosof nici cercetator stiintific,dar, oare de-alungul istoriei noastre romanesti nu am avut experimente suficiente? Nu avem experimente actuale in baza carora se asteapta un rationament ? Intreb eu acum care a fost rationamentul istoricilor, a politicienilor, celora de la institutiile de cultura, ori, daca au inteles ceva in concluzie, din experimentele nenorocirilor prin care a trecut si trece acest popor romanesc? Experimentul secolului XX: Comunismul cu distrugerea celor mai harnici si priceputi tarani ai agriculturii noastre, dusi ca vitele intre ciulinii Baraganului? Acesta a fost un experiment pe viata si pe moarte, observat de o lume intreaga. Care a fost rationamentul marilor puteri europene, tari ca Franta, Germania, Anglia, USA , in fata acestui experiment nenorocit romanesc? >>>>

Eminescu – Citate profetice

„Dacă a existat de facto o aristocraţie română întemeiată pe un drept public cert, ea a încetat de-a exista deodată cu anul 1700, deodată cu căderea domniei naţionale. Nici recunoaştem, nici putem recunoaşte epocii fanarioţilor dreptul suveran de-a conferi titluri şi demnităţi, precum nu le-am fi recunoscut-o turcilor, a[i] căror mandatari în ţară erau fanarioţii. De-aici se explică repedea cădere a prerogativelor politice în secolul nostru, pentru că asemenea prerogative trebuie să răsară dintr-un drept public determinat, iar acest drept public a murit la 1700 şi exercitarea lui din partea străinilor se considera ca o uzurpaţiune viciată până în sâmburul ei de ilegitimitate”
„Azi nu mai există nici boierie nici boieri. Precum nu se poate vorbi de monoteişti fără Dumnezeu, de şcoli fără dascăli şi fără elevi, tot aşa nu poate fi vorba de boieri fără instituţia militară-aristocratică a boieriei. >>>>>

Ion Marin Almajan: „Unde sunt marile conştiinţe româneşti“?

Un alt ” voievod secret”: Coriolan Buracu
În prefaţa la volumul Un ” prinţ popular”, apărut la iniţiativa domniei sale, Artur Silvestri scrie referindu-se la protopopul colonel k.u.k Pavel Boldea :” La drept vorbind, pentru poporenii ce au venit, de peste şapte sate, să pomenească pe unul dintre ei care le-au făcut „ cinstea şi modelul” toţi cei care se includ în această categorie sunt un fel de „ voievozi secreţi”, un soi de căpetenii înnăscute şi recunoscute, „ înfăptuitori” de proporţii mari la proporţiile ţinutului unde au apărut şi care de fapt ilustrează însăşi imaginea şi întinderea „ lumii care are importanţă”.
Un alt „voievod secret”, o altă 2 căpetenie înnăacută şi recunoscută” ce se trage din aceeaşi familie glorioasă Boldea din Borlovenii Almăjului a fost protopopul maior k.u.k Coriolan Buracu, fiul al Călinei Boldea căsătorită Buracu soră cu prot. col. Pavel Boldea. Coriolan Buracu s-a născut în 15 mai 1888. În 1894 a fost luat de unchiul său protopopul militar Pavel Boldea ce avea garnizoana la Budapesta, unde şi-a făcut primele clase primare, În 1897 şi-a urmat unchiul la Viena. >>>>>>

PROFEŢII – Eminescu despre zilele de azi

„S-a pierdut din vedere că conducerea intereselor generale nu este afacere de sentiment, ci constituie o ştiinţă, şi că baza nestrămutată a acestei ştiinţe este conservarea individualităţii naţionale şi conformarea legilor organice cu gradul de cultură şi cu mijloacele de producţiune ale acestui popor.
Şi, în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit, cu încetul, simţul conserv ării naţionale, aşa de vioi şi de puternic altădată, la români; şi aceste idei, vătămătoare chiar în ţările luminate si puternice de unde s-au luat , au devenit un adevă rat pericol pentru naţiunea noastră mică şi slabă. Dorinţele de progres şi libertate nechibzuite au introdus, prea adesea, în mecanismul nostru politic, fraza goală în locul realităţii. Ele se mulţumesc cu etichetele instituţiunilor progresului, fără a căuta dacă acele instituţiuni pot rodi la noi, şi cer şi altele, mai costisitoare şi mai neroditoare. >>>>>>>>>

ASASINAREA MORALA A UNUI IERARH – Alexandru Stănciulescu-Bârda: „In Memoriam Antonie Plămădeală“

Cu ani în urmă, la o şedinţă cu preoţii, Vlădica Nestor Vornicescu ne-a spus: ,,Părinţilor, peste ani veţi fi mândri că aţi fost contemporani cu câţiva mari ierarhi ai Bisericii noastre. Aş pune în capul listei pe Vlădica Antonie al Ardealului. Mai departe completaţi Dumneavoastră lista!”
Cuvintele acestea le-am reţinut în sufletul meu şi azi, de câte ori îmi amintesc cu durere că Părintele Nestor nu mai este printre noi şi îi dau dreptate. Au fost câţiva ierarhi ai Bisericii noastre, cum nu se ştie când va mai avea această instituţie! Despre Înaltul Nestor am mai vorbit, dar niciodată de ajuns, despre Vlădica Antonie niciodată şi nu ştiu de ce!
Am avut o reţinere ca să scriu despre marele ierarh transilvan. Era imensă personalitatea lui şi am socotit întotdeauna că i-aş profana memoria, dacă aş îndrăzni să-i creionez chipul în câteva cuvinte. Poate nu l-am cunoscut eu suficient de bine sau poate am fost întotdeauna unul dintre cei mai mari admiratori ai săi. >>>>>