~SCANDALOS: „Noua Inchiziţie“ lucrează pentru „patriarhul bogaţilor“ şi elimină episcopii dezavuaţi de acesta

ACUM A VENIT RANDUL LUI CALINIC AL ARGESULUI . MARELE CARTURAR INTAMPINA ACESTE PERSECUTII CU DEMNITATE SI CURAJ . PUBLICAM MAI JOS O DECLARATIE CE SE VA DOVEDI ISTORICA ATUNCI CAND ” VREMEA PERSECUTIILOR’ VA FI TRECUT :
Oricum, linşajul mediatic s-a făcut, fie că sunt vinovat sau nevinovat. Acesta a fost scopul. Ştie aceasta cine trebuie. Orice dovezi voi aduce, chiar favorabile mie, că sunt, slavă Domnului, nu vor mai acoperi niciodată batjocura comisă. Învăţ şi eu în ce ţară sunt, chiar dacă mai târziu.
Iată că văzduhul s-a umplut de „bunăvoinţa”, prin acordarea de către cei 11 slujitori ai Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că Episcopul Argeşului şi Muscelului, ar fi avut „colaborare” cu fostul Departament al Securităţii Statului Român ca „poliţie politică”, după cum s-a făcut cunoscut prin mass-media.
În acest sens, doresc să fac cunoscut celor interesaţi, că potrivit şi elegant lucru este să ceri instituţiei amintite aprobarea de a scoate copii de pe dosarele instrumentate la adresa mea, pentru a putea da un răspuns corect asupra situaţiei create. Nu am ştiut de nici un dosar până anul acesta, mai ales din luna august- septembrie.
Consultarea dosarelor îmi va da prilejul să văd acolo exact care este situaţia, unde se va constata adevărul sau minciuna. Nu mă ascund de această situaţie nefericită, creată de organismele statului comunist ateu, dictatorial şi strivitor al libertăţilor de conştiinţă şi a drepturilor fundamentale ale omului. Se ştie bine de către cei care au suferit.
Angajamentele de care se pomeneşte mereu, nu-i dovada supremă, totdeauna, că cineva a colaborat cu organele de securitate, ci era doar un act obişnuit, probabil, cu care se începea un dosar de reţea. Este, într-un fel exact ceea ce se întâmplă acum când se schimbă un regim cu altul, cei care sunt în posturi trebuie să dea asigurarea în scris că îmbrăţişează politica noului partid de la putere sau zboară din post!
Cât despre o „colaborare” cu Securitatea, se ştie că nu se putea face, de obicei, decât pe picior de forţă, deci nu era o colaborare, ci o impunere, mai mult sau mai puţin cu forţa şi de care nu se putea scăpa prea uşor.
Ca să nuanţăm puţin povestea aceasta penibilă cu „dosariada”, aş dori să lămurim în ceea ce ne priveşte, care sunt criteriile după care se poate da sau nu un verdict corect de „colaborator” sau „poliţai politic”.
În primul rând, modul de lucru trebuie să fie constituţional în orice instituţie, deci şi în cea a CNSAS-ului. Deşi nu cunosc calitatea morală creştină a celor care îşi exprimă votul, vă reamintesc că în dreptul internaţional nu am ştiinţă să existe vreo lege care să permită asocierea în vederea uzurpării de autoritate şi denigrării persoanelor publice.
În al doilea rând, autonomia Bisericii este atacată direct şi bătălia mediatică este concentrată global să judece efectele şi nu cauzele care au dus la dezastrul moral şi social a milioane de români care sunt incriminaţi în dosarele Securităţii.
În al treilea rând, criteriile de evaluare şi judecată a unor clerici trebuie să cuprindă anumite nuanţe specifice şi anume:
1. Dacă credincioşii au fost împiedicaţi de către ierarhie de la manifestarea credinţei;
2. Dacă documentele unora au provocat arestarea preoţilor sau a credincioşilor;
3. Dacă au fost denunţaţi credincioşii după ce au fost în scaunul spovedaniei şi sunt documente în acest sens;
4. Dacă şi-au trădat turma părăsindu-o din cauza prigoanelor sau de bună voie;
5. Dacă n-au răspuns la solicitările credincioşilor;
6. Dacă au părăsit Biserica şi au trădat misiunea la care au fost chemaţi;
7. Dacă au împiedicat în vreun fel bunul mers al bisericii şi se pot adăuga şi altele în acest sens.
Din toate acestea, dacă găsiţi că Episcopul Calinic s-a abătut în vreun fel de la aceste principii îmi cer iertare, în gura mare în piaţă, cum mi se recomandă cu prietenie.
Dacă ierarhul sau preotul şi-a trădat turma duhovnicească îşi merită evaluarea şi pedeapsa potrivită, hotărâtă după canoane şi legislaţia Bisericii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Personal, după analiza şi publicarea hârtiilor de la dosarul existent şi după evaluarea de către cei în drept să o facă, mă supun hotărârii Sfântului Sinod, singurul for care are dreptul canonic să judece şi să hotărască, după Dumnezeu.
Voi supune atenţiei celor care sunt interesaţi de cazul acesta că în Biblie sau Sfânta Scriptură, cartea de căpătâi a Bisericii, în care suntem, se spune hotărât de Sfântul Apostol Pavel, care a fost şi prigonitor şi prigonit, deopotrivă, că: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite” (Romani 13, 1).
În Biserică fiind ca şi cleric a trebuit să ţin cont de stăpânirea de atunci, deşi m-am abătut de la lege, după cum se vede, n-aş mai fi fost îndosariat. Dacă gândeam altfel, şi m-aş fi supus cu totul orânduirii de stat n-ar mai fi trebuit să scriu aceste rânduri.
Ori, dacă am primit porunca biblică: „daţi-le tuturor cele datorate: celui cu darea dare, celui cu vama, vama, celui cu teamă, teamă; celui cu cinstea, cinstea” (Romani 13, 7), cei mai mulţi au înţeles să împlinească cele mai de sus.
Cumpănind în judecată dreaptă, calificativele cu care sunt „onoraţi” unii dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, mai ales, printre care şi persoana mea, din acest punct de vedere, nu-şi au suportul juridic.
Dacă nu se supără cineva, fac o rugare: să fiu judecat doar după cele ce s-au realizat în cei 43 de ani de împreună lucrare în Transilvania, Maramureş, mănăstirile: Sinaia. Căldăruşani, Cernica, precum şi în judeţele Argeş, Olt, Vâlcea şi Teleorman în domeniul Bisericii cu minunaţii preoţi şi credincioşi. Nu-mi stă în fire şi nu mi-a stat să fac rău cuiva sau să scriu ceva ce ar fi dus la supărarea cuiva. Orice afirmaţie trebuie să aibă la bază dovezi solide.
Oricum, linşajul mediatic s-a făcut, fie că sunt vinovat sau nevinovat. Acesta a fost scopul. Ştie aceasta cine trebuie. Orice dovezi voi aduce, chiar favorabile mie, că sunt, slavă Domnului, nu vor mai acoperi niciodată batjocura comisă. Învăţ şi eu în ce ţară sunt, chiar dacă mai târziu.
Până atunci, orice catalogare, ori de unde ar veni, este o părere personală. Iar dacă cineva s-a împuţinat în credinţă, îi spun, cu adevărat: Cu Dumnezeu înainte! Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru păcătoşii pământului printre care sunt şi eu! Mulţumesc celor care s-au ostenit să scrie bine despre Calinic, fără să-i roage în vreun fel şi celor care nu m-au cruţat, la fel, rugându-i de iertare.
Suntem într-o societate îmbolnăvită pe lungă durată de ideologia comunistă atee şi otrava continuă să-şi facă efectul, fără să ne dăm seama, după cum se vede.