~Dan Brudaşcu: „Cu Mitropolitul Antonie ca Ministru de Externe, sansele Romaniei de a se afirma ar fi fost infinit altele”

Incerc sa dau curs amabilei invitatii de a incerca evocarea omului, prelatului si carturarului, de pioasa amintire, dr. Antonie Plamadeala, Arhiepiscop al Sibiului si, din pacate, ultimul Mitropolit al Ardealului. L-am cunoscut, inainte de 1989. Participasem la slujba de la Manastirea Sambata de Sus cu Prilejul Izvorului Tamaduirii. In acel an, in care se reintorsese de putina vreme din SUA, s-a ntamplat sa intalnesc la SAmbata un roman american, reprezentant al comunitatii romanesti nord-americane. Dar si pe decanul unei facultati neoprotestante nord americane, aflat, impreuna cu profesori si studenti, in mai multe orase din Romania. Ei au dat curs si invitatiei ce le fusese dresata de inaltul ierarh. La agapa de dupa slujba, am avut bucuria de a sta destul de aproape de mitropolit. Am tradus vecinilor mei de masa atat discursul , rostit intr-o enleza impecabila, prin care isi saluta oaspetii de peste Ocean, cat si raspunsul decanului si al altor universitari americani. lterior, mi-am dat seama ca, desi atent la ceea ce spunea, mitropolitului nu i-a scapat gestul meu. Inainte de a parasi perimetrul manastirii, un calugar, viitorul staret si apoi episcop vicar in SUA, aflat pe atunci in slujba mitropolitului, a venit sa imi spuna ca IPSS ma invita la dansul. Am fost surprins de invitatie. Dar, din politete, in semn de respect, am dat curs invitatiei. IPSS vroia sa stie mai multe despre mine. Repetandu-i numele, si-a amintit ca citise niste articole, nu foarte multe, e drept, pe care le publicasem in Astra sau Orizont, la Timisoara. A urmat o dupa masa absolut incantatoare. Atat eu, cat si alti participanti, au ascultat cu bucurie opiniile sale despre recenta vizita in SUA. Ea avusese loc la scurta vreme dupa incidentele petrecute cu episcopul Valerian Trifa, obligat, in urma dezvaluirilor privind trecutul sau legionar, sa paraseasca tara. Plecarea lui a creat si serioase probleme Bisericii Ortodoxe Romane. Din cate am inteles atunci, IPSS Antonie incercase sa determine pe credinciosii ce fusesera pastoriti de Valerian Trifa sa revina sub ascultarea BOR. Tocmai in timpul in care ascultam relatarile sale, a fost anuntata vizita unui roman american, provenit din partile Fagarasului, factor important in luarea unei decizii in sensul celor discutate. Nu mi mai amitesc numele lui. Cu o abilitate admirabila si cu diplomatie fina, pe care am admirat-o multi ani, IPSS Antonie a pledat pentru intelegere si colaborare. Mi-am permis, din cate imi amintesc, sa atrag atentia oaspetelui, afland de intentia unora de a trece sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse in exil, ca se face o greseala uriasa. BOR a reusit, nu fara greutati, sa scape de tutela ruseasca, iar ei, nord-americanii, de buna voie intrau intr-o structura controlata discretionar de Moscova. Observatiile mele au placut ierarhului si au pus, mi s-a parut, pe ganduri pe oaspetele
sau romano-american. Inaintea acelei intalniri directe, citeam cu maxim interes fiecare numar din Telegraful roman. Prin implicarea personala a IPSS, publicatia a devenit una din cele mai importante publicatii nu doar teologice, ci si de cultura. Admiram lecturile vaste, din foarte multe domenii, ale ierarhului carturar. Asta mi-a permis, ulterior, sa declar ca IPSS Antonie Plamadeala a fost cel mai cult dintre toti mitropolitii Ardealului, dintre toti ierarhii Romaniei din a II-a jumatate a secolului al XX-lea. Apoi, cu sprijinul unor preoti, am reusit sa citesc romanul sau Trei ceasuri in Iad. Afirm ca este cel mai tulburator roman al obsedantului deceniu. Este regretabil ca istoricii si criticii literari romani inca trec sub tacere meritele exceptionale pe care le-a avut romancierul Plamadeala. Nu e aici si acum locul potrivit pentru a extinde prezentarea acestei carti de mare exceptie. Dupa Revolutie, in calitate de realizator de emisiuni de radio si televiziune pentru Studioul de adioteleviziune din Cluj-Napoca am avut, ani in sir, sansa de a-l intalni pe dr. Antonie Plamadeala. eseori m-am deplasat la Siubiu sau Sambata, la noua sa ctitorie, de care a fost atat de mandru, pentru a inregistra interviuri si declaratii. Timpul alocat emisiunilor realizate era limitat, lucru pe care i-l aduceam la cunostinta. Dar, fara exceptie, niciodata nu am reusit sa inregistrez doar atat cat ar
fi trebuit. Imi vorbea minute in sir, cu o logica si un har absolut uimitoare. De aceea, niciodata nu am reusit sa limitez emisiunile la durata alocata. Era o incantare sa il asculti. Deseori, asista la aceste
inregistrari si consilierul parinte Papuc, pe atunci redactor responsabil al Telegrafului, si el un carturar desavarsit si un om de mare onestitate si omenie. L-am intalnit, de asemenea pe distinsul mitroplit si in afara Sibiului, la Oradea, Cluj, Baia Mare etc., fie la instalarea de noi episcopi, fie la alte evenimente din viata mitropoliei sau a episcopiilor respective. La fel ca si mine, mii de credinciosi ii sorbeau cuvintele de invatatura rostite cu aceste prilejuri. Imi amitesc, de asemenea, de implicarea sa la intalnirea de la Balamand, cu reprezentantii catolicismului pentru reglementarea situatiei Bisericii Greco-Catolice. Dar si de sicanele la care, dupa Revolutie, a fost supus, inclusiv din partea unor persoane care ar fi trebuit sa ii fie colaboratori. Acuzatiile mizerabile, nedrepte, tacurile nerusinate la care a fost supus ani in sir, i-au subrezit sanatatea, i-au adus multa maraciune. dr. Antonie Plamadeala nu a fost doar un stralucit carturar. El a fost si un neintrecut diplomat. Va trebui ca BOR sa incurajeze cunoasterea vastei sale activitati diplomatice, in forurile uropene si internatiuonale in care a reprezentat-o, pentru sustinerea intereselor BOR, dar si ale Ortodoxiei. Intre rezultatele exceptionale ale acestei neobosite si inteligente munci se inscrie si venirea, dupa foarte mult timp, a Patriarului Ecumenic de la Constantinopol la Sambata, in Romania, precum si relansarea unei noi ofensive in relatiiile cu Bisericile crestine din intreaga lume. Cred ca daca in locul unor trepadusi politici mediocri, noile autoritati romane instalate dupa 22 decembrie 1989 i-ar fi incredintat misiunea relatiilor internationale mitropolitului Plamadeala, sansele Romaniei de a se afirma ar fi fost infinit altele. dr. Antonie Plamadeala avea, pe langa un talent inascut iplomatic, si o cultura impresionanta, care i-ar fi permis gasirea celor mai stralucite solutii roblemelor complexe ce reveneau, in noile conditii politice, diplomatiei romane. Va felicit pentru alegerea sa ca model. Cred ca este unul dintre ultimii mari ierarhi si carturari cu adevarat straluciti pe care ii are in prezent BOR. Va fi foarte greu, in viitor, ca el sa poata fi depasit.