~Dr. Gligor Popi: „Poziţia minorităţii române din Banatul iugoslav”

Minoritatea română din Iugoslavia trăieşte în peste 40 de localităţi rurale şi urbane din Voivodina, respectiv în partea de sud şi centrală a Bănatului sârbesc. Conform recensământului din anul 1921 numărul românilor era de aproape 80.000 suflete. După ultimul recensământ din 1991 în Voivodina au mai rămas doar 38.860 români.

în noul stat Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care a luat naştere după primul război mondial, poziţia minorităţii române nu s-a îmbunătăţit în comparaţie cu situaţia avută în Austro-Ungaria, când românii – la fel ca şi alte minorităţi – au fost supuşi unei politici de oprimare şi maghiarizare. Această politică a cercurilor conducătoare iugoslave de deznaţionalizare şi asimilare continuă şi în noul stat iugoslav, fapt care a determinat emigrarea în ţara mamă a unui număr mare de intelectuali români din Banatul iugoslav.

Jnhvo situaţie tristă au ajuns şcolile primare din localităţile cu populaţie românească, deoarece au fost numiţi învăţători sârbi, ruşi, bulgari, care nu cunoşteau limba maternă a elevilor. Din cei 105 învăţători români care funcţionau în timpul stăpânirii maghiare, au mai rămas în Banatul iugoslav doar 32 învăţători. Situaţia învăţământului s-a ameliorat de-abia după aplicarea Convenţiei şcolare româno-iugoslave din anul 1933. Şcolile confesionale au fost desfiinţate, iar o bună parte din averea bisericii a fost confiscată.

Poziţia românilor din Banatul sârbesc s-a agravat mai ales în primii ani după delimitarea Banatului. Minoritatea română nu a beneficiat de reforma agrară, nici nu putea participa la alegerile pentru Adunarea Constituantă. Se pun obstacole societăţilor cultural-artistice din localităţile locuite de români. Autorităţile iugoslave nu aprobă statutele acestor societăţi. Studenţilor şi elevilor care îşi făceau studiile în România nu au fost eliberate paşapoarte, fiind nevoiţi să treacă ilegal frontiera. De asemenea organele competente au refuzat să aprobe statutele Asociaţiei studenţilor români din Banatul iugoslav.

Poziţia minorităţii române s-a ameliorat întrucâtva după formarea Partidului Român (în februarie 1923) care a reuşit la alegerile parlamentare din martie 1923 să aibă reprezentant în parlamentul ţării, în persoana avocatului dr. Ioan Jianu din Alibunar. în luna martie 1923 apare şi ziarul săptămânal „Graiul Românesc“, care îşi încetează apariţia în anul 1925, după ce editorul acestuia, dr. I. Jianu, părăseşte Iugoslavia şi se stabileşte în România.

Timp de doi ani minoritatea română a rămas şi fără nici o publicaţie românească – zicem în întuneric – până când în aprilie 1927 apare un nou ziar săptămânal „Nădejdea“, care are continuitatea până în septembrie 1944.

Eforturi pentru promovarea vieţii culturale

Situaţia culturală a minorităţii române în perioada interbelică devine mai suportabilă din anul 1923, când se depun eforturi din partea intelectualilor pentru organizarea politică şi culturală a românilor bănăţeni. Astfel, mai multe societăţi culturale şi-au reluat activitatea, se înfiinţează unele noi societăţi culturale, biblioteci. în noiembrie 1923 a luat fiinţă Asociaţia Culturală a Românilor din Regatul SCS. Asociaţia se angajează pentru promovarea şi dezvoltarea culturii spirituale, estetice, morale şi materiale a locuitorilor de naţionalitate română, cetăţeni ai Regatului SCS. Acţiunile Asociaţiei au drept scop trezirea şi întărirea sentimentului naţional, apoi orientarea şi coordonarea întregii activităţi culturale. în felul acesta Asociaţia a stimulat munca societăţilor cultural-artistice din satele cu populaţie românească.

Viaţa culturală în satele româneşti s-a manifestat prin organizarea de spectacole, serbări culturale cu program compus din cântece corale, piese de teatru, dansuri populare. Adeseori organele administrative comunale şi prim-pretorii cercuali interziceau organizarea serbărilor culturale sub motiv că sunt naţionaliste.

În perioada interbelică un rol important pentru păstrarea limbii, a obiceiurilor, credinţei şi identităţii etnice îl avea Asociaţia pentru cultura poporului român „Astra“, reînfiinţată în martie 1936,1a marea adunare a intelectualilor şi a delegaţilor ţărani români din 29 sate în care trăiesc români! După aprobarea Statutelor, „Astra“ desfăşoară o intensă activitate pe plan cultural şi devine un factor important în viaţa culturală. Statutele „Astrei“ formulează următoarele scopuri: promovarea culturii poporului român prin editarea publicaţiilor literare, ştiinţifice, artistice, înfiinţarea căminelor culturale, a bibliotecilor, a sălilor de citire (lectură), a societăţilor muzicale şi de cântare, a corurilor şi fanfarelor, muzeelor şi a altor colecţii…

Conservarea şi menţinerea noastră ca minoritate etnică este posibilă doar prin cultură. Numai cultura va putea salva românimea din Banatul sârbesc. Câtă cultură atâta conştiinţă de neam.

Conducătorii şi purtătorii vieţii culturale sunt preoţii şi învăţătorii, care organizează manifestările culturale şi diverse acţiuni, bucurându-se de sprijinul ţăranilor fruntaşi din satele româneşti. în perioada interbelică învăţătorii, preoţii şi alţi intelectuali şi-au dat contribuţia la propăşirea culturii minorităţii noastre. Numărul intelectualilor români nu era mare, căci o bună parte dintre intelectuali a părăsit posturile lor şi au emigrat în România (după terminarea primului război mondial).

Factorii care au contribuit la conservarea fiinţei naţionale

În perioadă după al doilea război mondial situaţia se schimbă spre bine, o dată cu creşterea numărului de intelectuali români. în satele noastre fruntaşe întâlnim un număr mai mare de intelectuali din diferite categorii: cadre didactice, medici, agronomi, farmacişti, medici veterinari şi alte categorii, cărora le revine meritul pentru impulsionarea activităţii cultural-artistice, pentru apariţia publicaţiilor periodice şi alte acţiuni şi manifestări. Un rol însemnat revine şi presei noastre săptămânalul „Libertatea“, revista pentru literatură, artă şi cultură „Lumina“, programul în limba română al Postului de radio şi televiziune din Novi Sad, pentru păstrarea limbii, identităţii etnice şi culturale.

Trebuie menţionate şi publicaţiile locale, în primul rând ziarul „Tibiscus“, care apare la Uzdin, dar şi celelalte publicaţii periodice. Despre Societatea Literar-Artistică „Tibiscus“ preşedintele acesteia, Vasile Barbu, afirmă că „întreaga activitate a acestei Societăţi este pusă în slujba afirmării valorilor culturale, spirituale româneşti şi a păstrării fiinţei naţionale a românilor din Iugoslavia“.

În procesul de păstrare a identităţii etnice a minorităţii române din Iugoslavia factorul cultural este cel determinant şi hotărâtor. De aceea trebuie în continuare stimulat fenomenul cultural. De fapt, se poate constata că în ultimii ani fenomenul cultural se manifestă cu adevărata amploare. Anume, prin organizarea de manifestări cultural-artistice în fiecare an, cu continuitate: Festivalul de Folclor şi Muzică Românească din Voivodina, Zilele de teatru, Festivalul copiilor, Festivalul fanfarelor şi alte manifestări şi acţiuni culturale.

În ultimii ani viaţa culturală înregistrează adevărate ascensiuni. Liceul şi Şcoala Normală din Vârşeţ au contribuit la creşterea numărului de intelectuali români. Apar asociaţii şi instituţii cu caracter românesc, care stimulează munca pe tărâm cultural şi artistic, mai puţin ştiinţific. Se întemeiază Uniunea Culturală a Românilor ca factor de seamă în organizarea vieţii culturale, teatrale, în combaterea căsătoriilor premature şi dezvoltarea culturală a românilor din aceste părţi. în 1962 ia fiinţă Societatea de Limba Română din Voivodina, având diverse preocupări: cultivarea limbii române, organizarea de sesiuni ştiinţifice, cercetarea trecutului istoric şi cultural, culegerea de folclor şi altele.

Pentru menţinerea identităţii naţionale şi afirmarea culturii naţionale un rol însemnat revine asociaţiilor şi societăţilor cultural-artistice. Fără îndoială, se poate afirma că în ultimii ani viaţa spirituală s-a îmbogăţit prin organizarea de reuniuni ştiinţifice, la care oameni de ştiinţă, cultură, profesori, publicişti prezintă comunicări prin care se ilustrează trecutul şi prezentul istoric şi cultural al minorităţii române din Iugoslavia.

Pentru realizarea drepturilor naţionale şi culturale ale minorităţii române din Iugoslavia a fost întemeiată Comunitatea Românilor din Iugoslavia – organizaţie social-culturală. În luna noiembrie 1990, la Coştei, au fost puse bazele acestei organizaţii. Comunitatea s-a constituit cu scopul realizării şi protejării drepturilor prevăzute de Constituţie şi legi cu privire la învăţământ, cultură, artă, – informaţii, religie şi alte domenii care privesc identitatea românilor din Iugoslavia. CRI reprezintă şi apără interesele românilor în faţa organelor şi organizaţiilor din ţară şi străinătate.

CRI a luat naştere şi cu scopul de a păstra specificul etnic al populaţiei româneşti din Iugoslavia şi identitatea naţională şi culturală. Programul Comunităţii prevede şi păstrarea obiceiurilor şi datinilor strămoşeşti, stimulează activitatea societăţilor cultural-artistice, înfiinţarea de biblioteci săteşti, organizarea de seminare, conferinţe, reuniuni ştiinţice, mese rotunde. Sprijină apariţia de publicaţii periodice locale. Prin aceste activităţi se tinde spre conservarea fiinţei naţionale a românilor din Iugoslavia. O sarcină importantă a Comunităţii este şi angajarea pentru propăşirea învăţământului în limba maternă a elevilor.

Minoritatea română se confruntă cu problema descreşterii populaţiei. După al doilea război mondial se înregistrează o reducere accelerată a românilor bănăţeni. Cauzele diminuării numărului de români sunt: natalitatea foarte mică, emigrarea în Apus, căsătoriile mixte şi asimilarea.

Factorii amintiţi mai sus au o datorie de a stopa, pe cât este posibil, procesul demografic negativ, căci numai aşa vom putea supravieţui pe aceste meleaguri.

dr. GLIGOR POPI