■ Eliminarea indezirabililor

~„CAZUL ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA“, MARELE CĂRTURAR ELIMINAT DE LA CATEDRĂ – ELEMENTE NOI

Cu vreo două săptămâni în urmă, pe una din adresele de internet, mi-a venit o înştiinţare, cum că s-a scos la concurs postul meu de la facultatea din Craiova, unde am predat doi ani. Anunţul îl semna ,,un prieten”, probabil un profesor de acolo, care se temea să-şi dea numele. Mai erau câteva zile până la expirarea datei până la care trebuiau depuse dosarele. Părutu-mi-s-a de îndată că cioara e vopsită. Am scos de pe internet regulamentul universităţii de numire a cadrelor şi am văzut că aş întruni condiţiile pentru participarea la concurs, în ceea ce priveşte studiile şi vechimea în învăţământ. Am demarat de îndată acţiunea de strângere a documentelor necesare pentru completarea dosarului. Toate se puteau rezolva. Îmi mai trebuia însă aprobarea mitropoliei. Aceasta însă nu mi-a dat-o. Pur şi simplu! Cunoscând că mitropolia are întotdeauna dreptate din oficiu, mă reţin de la orice comentariu, lăsându-vă pe Dumneavoastră să trageţi concluziile necesare, iar pe Dumnezeu să ne judece pe toţi!
Când vă aflaţi în situaţii grele, e bine să căutaţi sfatul celor apropiaţi ai Dumneavoastră, care v-ar putea sfătui cu sinceritate şi ar fi de bună credinţă. Totuşi, de mare folos vă este să consultaţi şi pe marii prieteni ai fiecărui creştin şi român: cărţile. Găsiţi acolo multe soluţii şi răspunsuri la ceea ce vă frământă. Aşa, bunăoară, când sunteţi necăjiţi şi nedreptăţiţi, deschideţi Sfânta Scriptură şi citiţi acolo despre Mântuitorul: ,,Arhiereii şi bătrânii poporului au strigat: Noi lege avem şi după legea noastră trebuie să moară!” Şi L-au omorât! N-au ştiut, însă, că El este în stare să şi învie! Mihai Eminescu ne sfătuieşte: ,,Nu cerceta aceste legi,/ Nebun vei fi de le-nţelegi!” În altă poezie se întreabă: ,,Unde eşti tu, Ţepeş Doamne, ca să pui mâna pe ei?…” Nicolae Iorga explică ceva mai clar: ,,Au fost tăiat un brad bătrân,/ Fiindcă făcea prea multă umbră”! Omul din popor, creator al zecilor de mii de proverbe, zice cu înţeles: ,,Nu mor caii când vreau câinii, nici câinii când vreau stăpânii!” Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistriţa, până la cei 97 de ani ai săi când a murit, obişnuia să spună în astfel de împrejurări: ,,Multe-am tras şi nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde!” Iar fostul meu diriginte, Părintele Prof. Nicolae Petrescu de la Craiova, în loc de orice altceva, zicea cu lehamite: ,, Vai de mama noastră!”

UN SCANDAL INCREDIBIL; MARELE CĂRTURAR ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA, DAT AFARĂ DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE DIN CRAIOVA ÎN URMA UNOR ARANJAMENTE POPEŞTI. IATĂ POVESTEA LUI

Pe 4 octombrie am susţinut examenul de doctorat în teologie, secţia de Drept canonic, la Facultatea de Teologie a Universităţii Ovidius din Constanţa. Coordonator mi-a fost Profesorul Universitar Dr. Nicolae Dură, prodecanul Facultăţii de Drept de la acea universitate, cel mai competent canonist al Bisericii Ortodoxe Române la ora actuală. Din comisie a făcut parte decanul Facultăţii de Teologie din Constanţa, decanul Facultăţii de Teologie din Arad, doi profesori universitari din Bucureşti şi profesorul coordonator. Examenul a durat de la ora 10 la ora 13.30. S-a ţinut în sala senatului universităţii. Sala a fost plină de studenţi, profesori şi lume venită din oraş. Universitatea se îngrijeşte întotdeauna să-şi anunţe examenele de doctorat în presă, pe internet, cât şi prin afişe puse la locuri vizibile. Preotul Dvs. se prezenta cu teza Stat şi Biserică în Banat(1780-1886) în lumina unei arhive inedite. Lucrarea avea 556 pagini. Lista de lucrări publicate de preotul Dvs. până la acea dată însuma aproape 1100 titluri, dintre care peste 30 de cărţi personale şi alte câteva zeci de antologii, ediţii îngrijite etc. Întreg examenul a fost filmat. Deţin o copie a acelui film. La sfârşitul examenului, comisia a dat verdictul: admis , cu calificativul ,,magna cum laude”. Era cel mai înalt calificativ pe care-l putea da. Mi se oferea o bucurie mare, profundă, care încununa atâţia ani de trudă. Când am ieşit din sala de examen, iradiind de fericire, l-am întâlnit pe asistentul meu de la facultatea din Craiova. Venise aşa, ca din întâmplare acolo şi voia să-mi spună că am fost dat afară de la facultatea din Craiova, iar catedra i-a fost dată lui. Măcar o oră să mă fi lăsat să mă bucur şi eu de acel succes! Asistentul meu nu avea doctoratul, nu avea lucrări publicate, dar era mai înalt şi mai frumos decât mine şi fusese predestinat încă din pântecele maicii sale să fie profesor universitar!
Când am plecat din Constanţa, am fost convins că masteratul în drept, pe care l-am absolvit în iulie, facultatea de drept pe care o urmez şi doctoratul în teologie, pe care tocmai îl luasem au fost de fapt cele mai mari rătăciri din viaţa mea! Am muncit ca un nebun şi am cheltuit ca un bezmetec să obţin acele titluri, ca să pot să fiu om potrivit la loc potrivit şi să-L pot propovedui pe Hristos cu adevărat la acel nivel, dar iată că alta e realitatea. Noroc că am şi alte specializări: văcar, căprar, porcar, lăptar, brânzar etc. Ce înseamnă, dom’le să ai mai multe meserii! Dacă ar fi fost în epoca stalinistă, nu ar fi fost de mirare, dar acum, la începutul mileniului trei, când intrăm în Europa iar Biserica se confruntă cu atâtea probleme şi are atâta nevoie de oameni competenţi care să se lupte pentru prestigiul şi supravieţuirea ei, să-ţi trimiţi un om cu nişte realizări pe care nu le întâlneşti pe toate drumurile la coada vacii, e incredibil! Doi ani cât am slujit acolo nu am lipsit în nici o zi, nu am întârziat de la nici o oră. Am realizat şi am publicat curs de Drept canonic de peste 500 de pagini. Alţii funcţionează zeci de ani şi nu-şi fac un curs, ca să aibă copiii de pe ce învăţa. Şi, totuşi, fără nici o explicaţie, am fost dat afară. Mă simt ca un om jefuit! Sunt ca o fântână la margine de drum, astupată de micimile omeneşti. N-am avut rude la Ierusalim, nici rugători la Athos, nici argaţi în parlament. N-am semnat pactul cu dracu, c-atunci poate primeam şi tichie de mărgăritar! Am avut doar ce mi-a dat Dumnezeu şi un condei cu care l-am slujit pe Hristos. Halal de o instituţie, care-şi valorifică astfel potenţialul uman! Oricum, măsura nu vine de la Dumnezeu! Un general nu-şi trimite un soldat de pe linia întâia, apt de luptă, în spatele frontului să rânească la vaci! Măsura vine din partea cealaltă, ştiţi dvs. de unde! Aia e!

ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA

________________