CHIPURI DE NEUITAT – Pr. Gheorghe Nemeş: „Cel de-al cincilea Patriarh“

Pentru a vorbi despre personalitatea Parintelui Patriarh Teoctist pe care am avut onoarea sa-l cunosc inca de pe vremea cand era episcop al Aradului, v-a trebui sa ma intorc cu gandul la anii 1960-1970, cand episcopul de pie amintire Valerian Zaharia a fost silit de regimul communist sa se retraga la pensie. Atunci, Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei a ramas vacanta si data spre arhipastorie Episcopului Aradului, Ienopolei si Halmagiului, Prea Sfintitului Parinte Teoctist Arapasu. In aceasta scurta perioada (1970-1971), Prea Sfintia Sa Teoctist a fost foarte preocupat de bunul mers nu numai a Episcopiei Aradului, al carei titular era, ci si de Episcopia Oradiei pe care o administra ca si episcop locotenent. Asa se face ca printre vizitele facute la centrul Eparhial, la Protopopiatele si Parohiile din Eparhia Oradiei, a fost vizitata si Parohia Gepiu, satul natal al subsemnatului acestor randuri, unde Prea Sfintia Sa Teoctist a oficiat Vecernia, intr-un vast sobor de preoti si diaconi, in iarna anului 1969.In vremea aceea, eu eram preot la Parohia Homorog, Protopopiatul Salonta, in al patrulea an de pastoratie. La acea vecernie am primit invitatia parintelui paroh Gore Teodor sa fiu si eu present in calitate de fiul al satului. >>>>

SCANDALUL APOSTATILOR – Justin Pârvu: „Să revizuim dogmele???“

Este o indrazneala prea inalta, la care nici nu indraznesc sa ma gandesc – ca noi sa revizuim dogmele. inseamna sa ne taiem capul. Sa ramana numai picioarele, capul sa se duca in alta parte; capul sa mearga intr-o parte, iar picioarele intr-alta. Cam asa inteleg eu. Ce sa redefinim? Putem noi sa ne intoarcem impotriva Sf. Vasile? Pot sa ma iau eu de Sf. Ioan Gura de Aur? Putem noi sa ne ridicam impotriva celor sapte sinoade ecumenice? Putem oare sa ne ridicam impotriva jertfelor care au pecetluit cu sangele aceste canoane si randuieli? Eu ma inspaimant numai cand trebuie sa dau numai un canon de penitenta. Tremur in fata Sf. Vasile cel Mare cand ma simt nevoit sa reduc un canon de 20 de ani pentru pacate grave, cum ar fi avortul, la sapte ani sau mai putin, in functie de pocainta fiecaruia – daramite sa redefinim dogmele? Ma cutremur cand ma pun in postura ca eu sa fiu mai mare decat Sf. Vasile. is duhurile astea asa de grele, incat acum noi ca aproape numai avem glas. Nu vedeti ca toate incercarile noastre de a limpezi cumva o stare de lucru nu ajung decat sa fim sfidati si considerati nebuni fata de lumea aceasta? >>>>

SCANDALOS – Eva Iova: „Războiul crucilor“

Toate popoarele Ungariei au fost obligate, inca de pe la mijlocul secolului XIX, sa foloseasca in matricole nume unguresti, cu scriere ungureasca, care sa poata fi citite cu usurinta de administratiile locale. Posibil din loialitate, mai probabil de rusine, nationalitatile au respectat aceasta regula. Asa au devenit toate Floricile – Virag, Toaderii – Tivadar si asa mai departe. Pana acum cateva decenii, in satele romanesti era un lucru obisnuit ca cel care in buletin figura Argyelan Janos, in protocoalele bisericesti si pe crucea din cimitir era scris Ioan Ardelean.
Azi vedem tot mai des si pe morminte nume de familii romanesti, transcrise in ungureste din voia raposatului sau a urmasilor sai… Nationalitatile s-au obisnuit intr-atata cu noul lor nume dat de unguri, incat multi dintre ei au si uitat ca doar cu o generatie sau doua in urma, numele lor adevarat a fost Crisan si nu Krisan, Cefan si nu Cseffan, Ruja si nu Ruzsa. Deja de 15 ani exista in vigoare o lege, mult-criticata Lege pentru Minoritati din 1993, care totusi are si cateva elemente bune, mai putin cunoscute. >>>>

ATAC LA CELULA ? Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Centralizare în Biserică?“

Voi face referire azi la un alt aspect al noului Regulament de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Se vorbeşte acolo de constituirea unui fond de ajutorare a bisericilor sărace, în sensul că veniturile parohiilor vor fi centralizate la nivel de protoierie sau de episcopie şi de acolo să se asigure salariile tuturor preoţilor şi cântăreţilor, lucrările de construcţii şi reparaţii. În felul acesta, parohiile nu vor mai avea fonduri proprii, ci va exista un singur fond, în care vor pune toţi şi din care vor lua toţi! Dumnezeule! Parcă aud repetându-se principiul, care ne-a dus la dezastru economic: ,,de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi!” Aşa ni se spunea şi la intrarea în ceapeu: toţi vom fi proprietari, toţi vom fi beneficiari. În Bârda au băgat oamenii 150 de perechi de boi şi tot pe atâtea care şi alte acareturi, iar înainte de Revoluţie se ajunsese de nu mai avea ceapeul un car, ca să ducem un mort la cimitir! Ştim toţi ce a însemnat colectivizarea, că nici astăzi nu ne mai vindecăm, după aproape douăzeci de ani de când ne-am scăpat. >>>>

MARI VALORI UITATE – Prof.dr.Francis Dessart (Belgia): „Ştefan Odobleja, creatorul cibeneticii“

Dacă noile tehnologii ale informaţiei (NTI) reprezintă un domeniu extraordinar de interesant, a dezbate despre ele în România are valoare de simbol, din moment de cibernetica, această bază indispensabilă a preocupărilor noastre, nu s-a născut în California, ci, în România, în anii 1920. Ştefan Odobleja şi-a publicat în 1938 prima sinteză a cercetărilor sale într-un voluminos tratat de „Cibernetică generală şi psihologie consonantistă” Aceasta este o operă de stiinţă şi filozofie, nu numai despre o cibernetică generalizată, dar şi despre prima psiho-cibernetică şi filozofie a sistemelor în sensul contemporan al teoriei generale a sistemelor. Anterioritatea operei lui Odobleja este incontestabilă si naţiunea română se poate mândri legitim cu aceasta! Nici un specialist în ştiinţele informaţiei si comunicaţiei nu poate neglija opera în cauză, iar în aceste vremuri ale unilateralismului, este mai mult decât util să amintim rolul important al cercetătorilor din estul Europei… >>>>

„ROMANII DE VEST „-Lucian Marina: „Nedeia cuvineană“

Românii ortodocşi de pe varii meridiane ale lumii sărbătoresc au sărbătorit ziua de 20 iulie – ziua Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni. Sfântul Prooroc Ilie, cel care s-a dus în cer cu un car cu cai de foc, a fost sărbătorit ieri de toţi credincioşi dar, cel mai festiv a fost în localităţile în care Sfântul Ilie este şi Hramul Bisericii.Astfel, a fost şi la Cuvin unde românii din acest orăşel voivodinean, puţini la număr dar cu sufletul curat şi de data aceasta au serbat Hramul Bisericii Ortodoxe Române din Cuvin şi anume două zile prin manifestări culturale şi sărbători lumeşti iar, ieri, în lăcaşul sfânt prin liturghia onorată şi de P.S. DANIIL, episcop-vicar şi administrator al Bisericii Ortodoxe Române din Dacia Felix. >>>>

OPINII – Cezar Adonis Mihalache: „Sindicatul vrajbei“

Noua rânduială pe care vor să o aducă în inima Bisericii Ortodoxe Române o mână de preoţi este de departe o evidentă încercare de a strecura un măr al discordiei într-una dintre ultimele instituţii fundamentale ale unui naţiunii în care oamenii simpli mai au încredere. Se încearcă dezagregarea bisericii tradiţionale din interior, prin deschiderea unei cutii a Pandorei care să-i învrăjbească pe prelaţii de toate rangurile. Au fost nenumărate încercări de subminare a încrederii credincioşilor în Biserica Ortodoxă Română, toate având drept scop retezarea unuia dintre ultimii piloni care reuşesc să mai ţină încă într-un tot unitar însăşi fiinţa naţiunii române. Legalizarea unor secte în România prin recunoasterea oficială a acestora ca fiind organizaţii de cult religios (fapt ce a permis şi alocarea unor subvenţii generoase de la bugetele de stat), încercările >>>>

DEZVALUIRI – Dorin Suciu: „Cine reprezintă România în Parlamentul Europei…“

László Tőkés în 10 declaraţii

1. „În România are loc împotriva minorităţii maghiare un proces de purificare etnică, la fel ca în Bosnia, doar că mijloacele folosite sunt mai subtile”. Această enormitate a fost lansată cu ocazia unei conferinţe de presă, în februarie 1993, la Washington, cu ocazia vizitei episcopului în Statele Unite. Cotidianul Washington Times a dedicat intoxicării lui László Tőkés un articol de patru coloane cu titlul de „Ethnical Cleansing in Transylvania”.

2. „Trebuie să aducem la cunoştinţa întregii lumi faptul că în cursul celui de al doilea război mondial în România s au comis împotriva evreilor atrocităţi la fel de mari ca şi cele din Ungaria, doar că, până acum, s a reuşit în mod abil escamotarea datelor privind antisemitismul românesc.” Declaraţia a fost făcută la 6 martie 1994 în cadrul emisiunii „A Hét” Săptămâna a Televiziunii Ungare, în urma participării episcopului Tőkés , în Israel, în luna februarie a aceluiaşi an, la o reuniune pe tema reconcilierii dintre cultele creştine şi cultul mozaic. >>>>

Alexandru Nemoianu: „Ceas greu pentru biserica pravoslavnică“

Biserica Ortodoxa,Dreptmaritoare,Ortodoxa,din tot locul trece prin clipe grele. Enormul credit moral,practic nelimitat,dat conducerii bisericesti de catre „popor”,laici,de catre „vaduva saraca”, a fost risipit cu nepasare si inconstienta. Fara indoiala ca vinovati de acest lucru sunt in primul rand Inaltul cler,dar si clerul de rand,(evident cu notabile dar din nefericire mai degraba singulare exceptii).Fara indoiala ca modul de comportament al acestui cler,”inalt” si de rand, a fost iresponsabil si in asemanare unei haite de lupi rapitori.Probabil ca in acest trist comportament ,fara glorie, a „stralucit” Patriarhia Romana si Intai Stataorul ei care si-a castigat tristul renume de „Patrtiarh al bogatilor”,a carui gheara se indreapta si spre Lumea Noua cu complicitatea,constienta sau inconstienta a clerului local, incapabil sa inteleaga proportiile de catastrofa istorica pe care le-ar avea o subordonare catre Patriarhia Romana a jurisdictiilor ortodoxe americane. Dar despre clerul romanesc,”inalt ” si de rand,se mai poate spune ceva. >>>>

CARTI MARI – George Anca: „Roman-doctorat cu naţionalisme interbelice“

Cu lungul titlu Oglindirea întru românism ca rânduială şi dumirire. Fragmentarium privind naţiunea ca persoană istorică-diacronică şi aspectele naţionalismului mistic şi ale misticii naţionalismului la gânditorii români din perioada interbelică, teza de doctorat (susţinut recent), a lui Radu George Serafim – conducător ştiinţific, acad. Alexandru Boboc -, se argumentează (pe câteva sute bune de pagini, cartea nu este încă publicată) printr-o crestomaţie a gândirii naţionaliste româneşti interbelice, subiectivizată romanesc pe două axe: naţionalismul mistic şi mistica naţionalismului. Om de televiziune, autorul scenarizează opere, mai puţin biografii – mai toate retezate de năvala comunismului -, colează, între hobby epic şi viciu explicitar, extrase de doctrină şi aforism. Unii vor prefera, evident, textele autorilor antologaţi, chiar dacă nu odată aceştia din urmă sunt puşi în situaţia de a confirma supoziţiile tezistului scriitor. Pe de altă parte, nici nu se găsesc altundeva adunate împreună, măcar şi în această alegere şi motivare jurnalistică. Alţii vor urmări oarecarele suspans al intrării în scenă a autorilor, ca o ieşire din tabu: încotro îi va distribui regizorul, sub ce restricţii sau condescendenţe. >>>>

ATITUDINI – Ştefan Dumitrescu: Scandalul „djuvarismului“

O carte de valoare şi incitantă, scrisă de un mare gazetar, poate fi citită de către români, oriunde s-ar afla ei pe faţa acestui pământ, pe internet. Dar cartea poate fi citită, şi noi îi îndemnăm să facă lucrul acesta cât mai repede, şi de către acei istorici, de circumstanţă, şi bine plătiţi, şi de către acei scriitoraşi de duzină, care au de mult timp ceva cu poporul acesta. Ba Mihai Eminescu este un mort în debara, ba suntem un popor pe care Horia Patapievici s-a urinat cu toată încrederea, sau suntem un popor de nimic, ba că suntem veniţi aici în spaţiul carpato-istro-pontic de aiurea, ba că am fost întemeiaţi ca stat de cumani, deci de un popor migrator, venit în bătătura noastră după prada, aşa cum a lansat această năzbâtie domnul Neagu Djuvara… Este vorba despre „Neamul intemetor al Basarabilor de la Boierul Negru Vodă pană la Basarab Întemeietorul” (un prim volum dintr-un serial de comentarii critice la cartea „thocomerius –negru vodă” şi la adresa susţinătoirlor noii teorii djuvariste)” cartea profesorului Nicolae Tomoniu, apărută la Editura Carpathia Press. >>>>

Ionuţ Ţene: „Ultima decizie a Sfântului Sinod: Pupat Piaţa Independenţei“

IL Caragiale nu a murit. El a fost prezent la ultima şedinţă a Sfântului Sinod al BOR. De fapt, spiritul lui genial, care i-a caracterizat aşa de bine pe români, s-a pogorât peste câţiva înalţi ierarhi. Nu se putea altfel. Dacă politica şi societatea românească este caragialiană, atunci şi o parte a bisericii noastre nu trebuia să se dezmintă. Sincer, deşi am semnat apelurile societăţii civile creştine şi am fost alături de reprezentanţii mănăstirilor ortodoxe, care au cerut caterisirea lui IPS Nicolae Corneanu, nu m-am aşteptat ca Sinodul să procedeze radical. Am crezut că, măcar o să-l pensioneze la o mănăstire pe bătrânul ierarh, după ce a înveninat suflarea ortodoxă cu împărtăşirea din pocalul catolicilor. Mai mult, era şi o ocazie de a mai întineri Mitropolia Banatului şi a o primeni moral. Pentru cine nu ştie, IPS Nicolae Corneanu face parte din acei ierarhi ortodocşi, care au învăţat de foarte tineri că „pactul cu diavolul”, în speţă cu Se curitatea, te urcă repede în ierarhia B.O.R. >>>>

Prof.dr. Ion Sandu: „Pentru Inventica românească“

De sapte ani reusesc in fruntea unui grup de inventatori inimosi sa obtin performanta de a ne clasifica in fruntea oricaror competitii nationale la numarul de medalii aduse in tara pentru inventica, fara a fi felicitati sau evidentiati de cei care gestioneaza cercetarea romaneasca. In ciuda acestui lucru , voi continua sa prezint, pe baza resurselor proprii, munca unor inventatori de performanta, care continua sa scrie istorie si sa dezvolte , la Iasi, ceea ce au inceput in timpuri de mult uitate, cand Iasul era centrul inventicii romanesti, dar nu numai. Rezultatele noastre si ale altor inventatori Ieseni obtinute in fiecare an, confirma ca Scoala de Inventica de la Iasi traieste prin mentorii ei. Este important, ca fiecare la locul lui sa ne luptam pentru etalarea valorilor romanesti, in spiritul unei „morale calitative” si nu cantitative, sa ne luptam pentru demnitatea romanului si pentru dainuirea ca neam.

SFÂRŞITUL ROMÂNIEI? – Ionuţ Ţene: „România fără anticorpi!“

Ţara noastră a ajuns în ultimii ani ca un „sat fără câini”, ca un organism bolnav fără anticorpi. Disoluţia statului în România este la cote alarmante. România dispare demografic datorită scăderii natalităţii şi a migraţiei economice. Clasa politică, care ar trebui să fie garanţia statului de drept, este o adunătură coruptă malignă, ca un cancer în trupul României. Interesul personal, egoist şi individualist promovat de clasa politică în dauna interesului naţional şi general duce România pe cale de dispariţie. Ţara noastră a ajuns o simplă hartă în Europa. Românii datorită deznădejdii, lipsei speranţei şi a proiectului naţional de viitor se transformă, pe zi ce trece într-o populaţie. Ei mai merg la vot dacă primesc bani ca la Ştefăneşti sau au interese directe sau de familie, altfel preferă să stea în casele lor, în locuinţele disperării şi deznădejdii. În timpul acesta baronii politici locali îşi dau frâu i nstinctelor de înavuţire. Româ nia e acum mai mult ca niciodată în „calea lupilor”. Nu se întrevede nici o rază de speranţă. În ritmul acesta putem dipărea în 100 de ani ca şi popor. Am ajuns la 18 milioane de români în ţară. Economia naţională nu mai există. E vândută en gros la companii din SUA, Austria, Germania, Rusia şi…ironia sorţii Kazahstanului. Armata e desfiinţată. >>>>

INTEROGATII – Claudia Măru Hanghiuc: „Reeducarea unui popor îndobitocit de «atacuri la persoan㻓

Raul facut dupa 1989 prin negarea valorilor adevarate deja existente in tara doar pe motiv ca au fost formate de scoala comunista a dus la dezastrul pe care il purtam cu totii pe inima. Unitatea? Reeducarea unui popor indobotocit de „atacuri la persoana”? Refacerea identitatii de neam si tara? Va fi ingrozitor de greu si va cere enorm de la fiecare dintre cei care mai au puterea de a face ceva pentru atomul societatii romanesti care dupa parerea mea este copilul nascut de curand in fiecare familie normala de romani adevarati. Iar asta se va finaliza probabil atunci cand oasele noastre vor fi albe şi curate în mod natural de trecerea unui timp peste trupurile de mult fara viaţă. Este limpede ca notiunile care formeaza o natiune nu mai exista de mult. Este de ajuns sa te urci la volanul masinii personale si sa incerci sa te deplasezi pe strazile Romaniei, fie ca te duci la servici, fie ca ai o urgenta de sanatate, fie ca esti plecat la drum pentru a te odihni pur si simplu in concediu. >>>>

DOCUMENTE – Ioan Dan Balan: „O monografie în imagini de excepţie“

MOMÂRLANII DIN VALEA JIULUI -Album etnografic-

Pe linia preocupărilor nobile majore privind promovarea culturii tradiţionale din Valea Jiului, în specific momârlănesc, albumul etnografic Momârlanii din Valea Jiului, semnat de Dumitru Gălăţan Jieţ şi Isidor Chicet şi apărut la Editura Autograf MJM Craiova, 2008, reprezintă o reuşită aparte. Structura cărţii, reflectată în cuprinsul său, reliefează nu numai o foarte bună cunoaştere a zonei momârlăneşti, ci şi ambiţia de a o prezenta în esenţa sa cea mai specifică: 1. Valea Jiului. Cadrul geografic şi istoric. Momârlanii 2. Religie, şcoli, armată, administraţie 3. Etnografie: cultura materială >>>>