~Ion Miclău: „Aşa e Ardealul“

Asa e Ardealul

Urias cu ochi de stele,

Stand pe muntii Transilvani,

Si cu pletele pe dealuri,

De vreo doua mii de ani!

Paznic al mosiei noastre,

Unde rauri curg in soare,

Alergand voioase, sprinten,

Catre Dunarea cea mare!

Bravi locuitori si varstnici,

Ca si piatra de pe munte,

Ca si gheata Europei,

Ce-ntindea duioasa punte,

Triburilor Traco-Dace,

Din Balcani si din Carpati,

Peste Tisa mai departe,

Era grai de-aceiasi frati!

Mesteri in turnat de aur,

Zei ai muzicii eterne,

Luptatori cu sapte inimi,

Demiurgi de vremi moderne!

Fiul lui Scorilo are,

Mai tarziu, drept mostenire,

Peste toate-aceste plaiuri,

Sub a ochiului privire,

Sa le apere de dusmani,

Veac de veac si deal cu deal,

Iar noi azi urmasi la vatra,

Purtam o iubire sfanta in Ardeal!

Asa e ardealul nostru,

Ca altarul unui templu,

Si-au venit si alte natii,

Ce-n a lui Hristos exemplu,

Au primit masa si paine,

Si iubire si respect,

Caci Romanul nu isi schimba,

A lui inima din piept!

Asa e Ardealul nostru,

Ca si stupul de albine,

Ardeleni si Ardelence,

Oameni doritori de bine!

Insa cel viclean aiurea,

Sa se tina mult departe,

Si sa nu isi cerce jocul,

Pe-al stramosilor mei parte!

Caci Ardealu-i raiul nostru,

Sub al carui glie stau,

Sufletele sfinte-a celor,

Ce cinstire ii purtau!

Dorul lor si-amara truda,

Le-auzim si azi cum plange,

Iar fierbintea lor dorinta,

Urca in al nostru sange!

Iar de vremurile cearca,

A-ncropi calea fratiei,

Atunci lumea-ntreaga are,

Tot acceptul Romaniei!

IOAN MICLAU, AUSTRALIA