~Mircea Popescu: „Religia Intoleranţei“

Tinerii au decis sa-i extermine pe toti batranii tribului, pentru a nu le mai asculta bodoganeala si sfaturile fara rost. Doar un fiu si-a ascuns tatal. Zvonul masacrului a zburat in toata insula si vecinii au decis sa-i pedepseasca pe ucigasi. „Sa ne restituiti in trei zile capatul de franghie de nisip pe care vi l-am imprumutat”, a fost pretextul. Doua zile si doua nopti nimeni n-a dormit, incercand sa gaseasca solutia. Obosit, fiul s-a destainuit tatalui. „Ca sa nu existe o confuzie, cereti vecinilor un exemplar din restul franghiei care le-a ramas”. A urmat cainta, si iertarea, si pacea.

In Romania lasata de invingatori pe mana rusilor, noii proptiti de straini in fruntea bucatelor au folosit frustrarea unor categorii sociale pentru a instaura teroarea, alienarea spirituala si distrugerea valorilor trecutului. Prin exterminarea sutelor de romani s-a dorit cladirea omului nou, obligat sa vada doar o realitate impusa, obligat sa-si lepede traditiile si morala, obligat sa urasca si sa-i denunte pe toti cei care se opuneau Liniei.

Desi schimbarea regimului in Decembrie ’89, ar fi trebuit sa insemne o scapare din temnita urii, rafuiala care a ocupat prim planul vietii politice s-a rasfrant in societatea romaneasca de acasa si de aiurea.

Intoleranti si orbi continuam sa lipim etichete inveninate pe fruntile celor cu pareri diferite. Prinsi in vartejul unei vendete absurde vedem un dusman in fiecare membru al societatii romanesti, un suspect si un vinovat pentru starea morala, politica sau economica in care ne aflam. Fiecare trebuie stigmatizat, cu exceptia persoanei proprii sau a grupului care ne impartaseste fara discriminare ideile. Patima ne intuneca ratiunea, refuzand sa recunoastem si sa preluam valorile individuale.

La o manifestare de adanca rezonanta patriotica, a fost respinsa propunerea de a se reda inregistrarea catecului „Maluri de Prut” in interpretarea inegalabila a basarabenilor trecuti in nefiinta, Doina si Ion Aldea -Teodorovici, banuindu-se ca versurile sunt ale lui Adrian Paunescu. Refuzul valorii din cauza banuielii si suspiciunii, a devenit un cancer al societatii romanesti. „Maluri de Prut” nu mai apartine unui poet anume, „Maluri de Prut” ca

si „Batalioane romane treceti Carpatii” au devenit simboluri ale constiintei identitatii nationale, parte a liantului pe care se poate recladi sufletul si solidaritatea romaneasca.

Desigur ca Omul nu se ridica la nivelul Talentului cu care a fost inzestrat de Dumnezeu. Talentul nu-i apartine, dar dupa cum il foloseste, Omul poate deveni un Arhanghel sau un Demon. Si multi abdica de la sarcina pe care Creatorul le-a incredintat-o. Preotii ca alesi ai lui Dumnezeu uita religia dragostei si bunatatii schimband-o cu religia confruntarii politice; doctorii isi leapada juramantul de credinta, lancezind pe bancile parlamentului in loc sa stea la patul bolnavilor; dascalii, poietii, artistii nu se mai dedica inaltarii sufletesti a propriului popor esuind lamentabil in mocirla politicii aducatoare de vanitati desarte.

Si toti acesti orbiti de patima si de orgolii, cer ca focul purificator sa distruga nediscriminat eroarea omeneasca in devalmasie cu valentele individuale. Dar mai ales, considerand ca prin ei si cu ei incepe Istoria, doresc stergerea urmelor inaintasilor, reluind ciclul blestemat al unui permanent nou inceput dupa distrugere. Intoleranta a devenit religie nationala. Ne place sa ne numin popor crestin. Dar putem fi oare profund crestini fara sa patrundem intelesul Noului Testament, in care fiecare pagina vorbeste de dragoste, iertare si incredere? Cine-i fara de pacat pentru a fi indreptatit sa arunce piatra, sa pedepseasca in virtutea adevarului propriu, sa distruga speranta? Oare nu lipsa de credinta ne face sa refuzam posibilitatea iesirii individului spre lumina, sa acceptam renasterea lui asemeni Sfantului Paul? Cand vom intelege ca si printre romani Saul poate deveni Paul, va licari speranta infaptuirii natiunii unite romane.

9 Septembrie 2001

MIRCEA POPESCU