G. D. Iscru: Despre valoarea functionala a istoriei si a stiintei istorice

Dupa un efort de o viata, in plan didactic si stiintific, de cautare si formulare a adevarului istoric, gandesc ca am ajuns un slujitor onest al muzei Clio. Din aceasta postura, ce ar fi de transmis celor de azi, atat de incercati, precum si celor de maine, care vor fi porniti mai intai, sa ne judece, acum, cand lumea dar si stiinta istorica se afla la cea mai grea cumpana a existentei lor? Lumea, pentru ca Fortele raului o imping in deriva. Stiinta istorica, pentru ca aceleasi forte, intelegand ca, in calitatea ei de calauza a vietii, a vietii firesti, le deconspira planul simbolic in fata lumii, ii ataca din toate pozitiile statutul de stiinta, spre a nu le mai “incurca” implinirea visului lor himeric si drumul spre o asa-zisa “Noua Ordine Mondiala”. Este, cred, de subliniat si de transmis, la aceasta cumpana, ca un S.O.S., venind din Codul invataturilor batrane, cuvant clar si testamentar pentru pretuirea si apararea valorii functionale a istoriei si a stiintei istorice. Experienta “omului de rand”, onest si iubitor al binelui, bazata si pe memoria colectiva; deopotriva, reflectiile istoricului profesionist si responsabil, bazat pe efortul lui indelungat de cautare a adevarului istoric, ii determina, si pe unul si pe celalalt, in situatii grele, sa traga “semnalul” de pericol, fiecare in felul lui. Iar pentru momentele de mare cumpana, si unul si celalalt pot sa atentioneze “regimurile ticalosite” – precum un profesor de odinioara, iubitor de istorie – ca: “Istoria tine in mana sa cumpana dreptatii, cu care, cumpanind faptele fiestecaruia, slaveste pe eroi iar pe mormantul tiranilor scrie cu sangele popoarelor osanda veacurilor”. Politica, precum se stie, reprezinta stiinta si arta conducerii unei societati / comunitati umane, iar cea mai fireasca societatea umana a fost si este NATIUNEA – principala permanenta a istoriei. Dupa cum cel mai important organism de dezvoltare si aparare a societatii – un ansamblu de institutii aflate in conexiuni complexe – a fost si este STATUL NATIONAL SUVERAN. Intr-un asemenea cadru se angajeaza cele mai firesti si reciproc benefice raporturi de colaborare intre politica si stiinta istorica, conditionate insa de respectul fiecareia pentru independenta celeilalte. Politica sprijina dezvoltarea stiintei istorice, ii remite si ii solicita chiar proiecte si directii de cercetare, dar ii este interzisa imixtiunea in actul de creatie stiintifica. La randul ei, stiinta istorica prin datele, si interpretarile si concluziile sale consiliaza politica dar nu poate avea pretentia ca ofera acesteia singurul izvor pentru actul de decizie politica, fiindca nu are acces la cele mai recente documente care ajung, strict deocamdata, la cunostinta liderului si impun sau nu oportunitatea unei decizii. In conditii de profesionalism si de perfecta buna credinta, intre parteneri, cei doi se pot intelege foarte bine. Inteleasa si respectata, stiinta istorica isi poate dovedi functionalitatea. Dimpotriva, alterarea acestor raporturi poate avea urmari grave, chiar deosebit de grave (dupa caz) si pentru stiinta istorica si pentru interesul national; mai larg – pentru interesul umanitatii. De pilda, studiul profesional si responsabil al istoriei – deci, nu opinii ad-hoc, pe izvoare si “doctrine” alese -, cu deosebire al Epocii moderne, in care inca ne aflam, impune concluzia ca aceasta epoca a fost conceputa si s-a derulat ca epoca a natiunilor suverane si a Statelor lor nationale independente! ca epoca a victoriei finale a natiunilor impotriva Fortelor raului: Fortele de dominatie (zonala sau planetara). Ca, de asemenea, natiunile, asa cum i-au constituit ele si cum au ramas pana azi, ca natiuni etno-lingvistice, cu constiinta de sine si vointa politica, nu pot fi transformate, la “recomandarea” cuiva, in asa-numite natiuni civice. Si nici Statul national, expresia suprema a vointei politice a oricarei natiuni, nu poate suporta aceeasi “mutatie genetica” spre a deveni un asa-numit “Stat civic si multinational”.

Sa ne amintim ce au spus mari inaintasi ai nostri despre natiune si Statul ei national:

Simeon Barnutiu: Natiunea – “intransa ne-am nascut, ea este mama noastra”.

Nicolae Balcescu: “Natiunea este forma cea mai dezvoltata, cea mai completa a raselor… ea este legitimitatea popoarelor”.

Nicolae Iorga: “Cea mai fireasca societate omeneasca e natiunea”. Sau: “Natiunea este o fiinta nationala si organica: tot ce se gaseste intransa nu se desparte de dansa ci colaboreaza la viata ei”.Iar privitor la raportul natiune – stat national: “Mai e natiunea. Ea nu se poate umili pentru totdeauna si nu se poate nimici nici de-alungul sutelor de ani. E lucrul primordial si plastic. De la dansa vine totul. Ea intinde Statul in ceasurile bune, in ceasurile rele il resoarbe, il ascunde in misterul ei sacru pana la o alta tresarire in afara, ca arborele care-si intinde vlaga in toamna pentru o noua primavara.”

 

Conf. univ. dr. G. D. ISCRU