~Dimitrie Grama: „Scrisoare deschisă către Pr. Constantin Stroilescu”

Am citit cu multa atentie, incercind sa inteleg la adevarata ei valoare dedicatia adresata mie de pr. Constantin Stroilescu cu prilejul unui comentariu facut de ingrata mea persoana, la adresa propunerii inspre canonizare a poetului national Mihail Eminescu.

Am spus atunci ca Eminescu reprezinta o sursa continua de inspiratie culturala pentru poporul roman, dar ca o trecere a celebrului poet si scribent roman in rindurile „sfintilor” pare a fi un act disperat, fara sens si de prost gust. In continuare consider ca propuneri de acest gen sunt complet aberante, dar la momentul respectiv am spus aceste lucruri in dreptul meu de om liber. Liber chiar si in fata lui Dumnezeu si ma mira faptul ca tocmai un preot nu intelege ca doar un spirit cu adevarat liber, poate fi un adevarat credincios.

Se pare ca preotul C. Stroilescu, intelege mai putina limba romana decit mine, om plecat de 40 de ani din Romania, deorece, din nu stiu ce motive, confunda grav intelesul ideilor, intelesul cuvintelor scrise, simplu, alb-pe-negru.

Ce este socant in „editorialul” meu, dupa opinia pr. Stroilescu, este „cramponarea” subsemnatului in cliseele pe care altii mi le-au impus cindva si ca urmare a acestei servitudini, eu continui sa fiu tributarul unor ideologii invechite! Extraordinar, in fine cineva care ma lamureste, eu traind de aproape patruzeci de ani cu falsa impresie ca eram un adevarat dezident. Apoi, grava acuzatie, ca pr. C.Stroilescu nu auzise nimic in acest sens, al canonizarii, de la Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Uita insa sa precizeze ca eu nu-i raspundeam Patriarhului, ci altor oameni de cultura romana care l-au propus pe Eminescu sa imbogateasca si sa intareasca rindurile sfiintilor. In fond, era vorba despre niste propuneri bine intentionate, la care diverse personalitati si oameni obisnuiti, ca mine, am raspuns, dar se pare ca ceea ce eu am scris, a avut, din pacate, un efect socant. Mai ales rindurile: „Eminescu nu are nimic in comun cu religia, el fiind un poet si filozof progresist pentru vremea lui”, au creat o stare grava de soc pr. Stroilescu si regret acest lucru, deoarece nu am avut astfel de intentii. Dar, Eminescu este, cred eu, cunoscut si apreciat atit in tara cit si in strainatate, nu pentru atitudinea lui altruista sau pentru activitatea lui religioasa, ci pentru opera sa literara si filozofica.

Dupa aceasta scurta prezentare a „conflictului”, doresc sa prezint cititorului roman, ce m-a determinat s-ai raspund pr. Stroilescu. Amintirile m-au determinat! Amintiri vechi de aproape cincizeci de ani. Imi aduc bine aminte, cum atunci cind eram copil si om tinar in Romania comunista a anilor 1950-60, slujbele religioase incepeau de obicei cu o propaganda comunista tinuta de un preot. Nu condamn pe nimeni si nu am nici un fel de opinie incriminanta, nici in general si nici personal, deoarece consider ca am depasit demult meleagurile nimicitiei, meleagurile urei si cele ale prostiei. Oamenii sunt oameni, cu calitati si cu pacate si fiecare alege sa fie raspunzator sau sa ramina inconstient fata de actele comise.

Ce este insa foarte interesant in actuala Romanie, este o exagerata „reintoarcere” la religie a tuturora, chiar si a bestiilor care au maltratat oameni nevinovati in penitenciare si inchisori. Acum Toti preotii romani sunt considerati atit de aproape de Dumnezeu, incit ei, fara nici un fel de discriminare intelectuala, pot, avind binecuvintare dumnezeiasca, sa se exprime in orice domeniu si „a priori”, au dreptate.

Uite, eu nu respect indiscriminatoriu, tot ce vine de la Dumnezeu filtrat prin gura clericilor, pentru simplul motiv ca viata si relatia mea personala cu Dumnezeu m-a invatat altceva. M-a invatat, printre altele sa ma feresc de cei prea zelosi, sa ma feresc de cei care stiu si vad totul, intotdeauna clar si mai ales sa ma feresc de cei fara de greseala.

Pr. Stroilescu, mai afirma ca ceea ce eu am scris este antiromanesc! Ei, aici nu sunt deloc de acord cu pr. Stroilescu, care am impresia ca este „tributarul unor clisee, tributarul unor ideologii invechite” si mai ales tributarul unor grave confuzii, care nu pot fi decit personale.

Pentru ca eu ma intreb: de ce este „antiromanesc” comentariul meu la adresa lui Eminescu. Indiferent de gloria persoanei, Eminescu este doar un roman, ca valoare spirituala egal oricarui taran roman si deci orisicine are dreptul sa creada ce doreste la adresa lui Eminescu, Popescu, Zimbreanu, Grama, Stroilescu, etc., etc., etc. si eu ca roman, am dreptul si libertatea sa-l critic daca vreau pe Eminescu, am libertatea sa-mi placa sau sa nu-mi placa ceea ce scrie, am libertatea sa-l iubesc sau sa-mi fie total indiferent. Nu stiu exact, pentru ca nu am avut ocazia sa citesc, ce a scris dl Patapievici la adresa lui Eminescu, dar undeva trebuie sa admit ca dl Patapievici are dreptul sa scrie ce doreste el despre orisicine. Nu trebuie sa-si ceara scuze ca nu-i place cutare sau cutare scriitor sau om oarecare. Deci, comentariul meu la adresa canonizarii lui Eminescu, poate fi luat ca „ANTI-EMINESCIAN”, cu toate ca nu poate fi luat asa de cineva care intelege limba romana, dar, hai sa zicem, antieminescian: Dar de unde antiromanesc??

De asemenea, m-a fascinat siguranta pr Stroilescu in definitivarea persoanei mele ca „supravietuitor zelos al unor profesori de limba romana care au glorifiat marxismul lui Eminescu si atunci asertiunile OAMENILOR de TALIA d-lui GRAMA, sunt de prisos. Ei bine, eu nu-mi aduc aminte de astfel de profesori de limba romana din anii 50-60 in Banat, dar se pare ca pr. Stroilescu este un initiat, care mai tirziu, cind poate nu mai era amenintat de raul comunist, a descoperit un alt Eminescu. Pentru mine, Eminescu a fost intotdeauna acelasi, un poet. Continuind ideia „oamenilor de talia..”, doresc sa-l informez personal pe pr. Stroilescu, ca eu inca nu ma cunosc atit de bine incit sa stiu cu siguranta de ce talie sunt! Poate ca atunci, in ultim ceas de existenta material- umana voi sti, dar pina atunci voi fi nesigur, pina atunci voi putea gresi. Dumneata, pr. Stroiculescu, cu mina pe inima si cu toti martorii existentei dumitale si sincer in fata lui Dumnezeu, pe care spui ca-l slujesti, de ce talie esti?

Acum, la sfirsit, tocmai cu scopul, provocator, de a deschide o noua discutie, ma intreb: „Nu ar fi timpul si potrivit in cuvinta lucrurilor actuale romanesti sa-i canonizam si pe alti romani care dintr-un motiv sau altul au o faima nationala si internationala, unii chiar mult mai mare decit cea a lui Eminescu? Nu este oare momentul sa-i canonizam pe: Brincusi, Eliade, Tzara, Ionesco, Cioran, Enescu, Racovita, Lipatti, Iorga, Gh. Zamfir si Hagi? Si in fond, de ce nu i-am canoniza pe toti cei care au luminat cerul autohton cu inspiratele lor creatii?

Este oare anti romanesc sa spun ca o parte din intelectualitatea romana si aici includ si preotimea, se schimba in atitudine si credinta dupa cum timpul si puterea?

DIMITRIE GRAMA

15/8 2007