■ Dimitrie Grama

DIVANUL AD-HOC

Am propus si propun inca odata constituirea unui “divan”, a unei “asociatii” sau orice alt nume “de lucru” I se va da, in care toti cei ce doresc sa contribuie pasnic la prosperitatea Romaniei si a poporului roman, sa aibe la indemina sprijinul direct al tuturora care gindesc si simt la fel. Fac din nou apel la toti cei care, indifferent de originea etnica, gindesc inspre binele Romaniei, sa ne unim si in effort comun sa cream o trambulina de idei si angajare civica.
Este derizoriu sa vezi ca atitea lucruri si mai ales nedreptati se intimpla mereu in Romania si majoritatea intelectualilor romani de pretutindeni nu reactioneaza. Ei scriu beletristica sau studii critice sau in orice caz altceva. De ce? Pentru ca in continuare le este frica sau o parte din ei spera sa devina odata si odata parte din protipendada culturala a societatii de la putere. Caci, cred ei, puterea le va multumi ca nu s-au amestecat in treburi care ar duce la compromiterea acelei puteri si in vreun viitor ii va expune mass-medial ca eroi. Li se vor da posturi, li se vor publica lucrarile si isi vor crea un loc de cinste in istoria parvenitilor si in cea a
tradatorilor de neam. Stiu , sunt cuvinte grele, dar acesta este adevarul asa cum il vad eu.
Deci , singura sansa de unire a romanilor este angajamentul a cit mai multi romani in procesul de schitare a unei Romanii noi. Revolutia din 1989 a
fost tradata sau exploatata de cei fara scrupule si poporul roman ar mai trebui sa se ridice inca odata acum impotriva celor care ii exploateaza mai
rau decit comunistii, sau daca nu-i exploateaza , cel putin ii fura ca in codru. Multi oameni sarmani sunt la un pas de cersetorie!
Daca mass-media romana ramine indiferenta si nici cea din apus nu poate fi stimulata in directia mai sus mentionata, atunci probabil ca nimic nu se va
schimba si acel popor isi merita soarta. Un numar fluctuant de intelectuali
se vor angaja din cind in cind in polemici, mai ales polemici neinteresante pentru romani (ca de exemplu conflictul danezo-arab), si in acest fel isi
mai “descarca” sufletul si constiinta.
Nu, trebuie facut ceva serios si destul de urgent, altfel nimic nu se va schimba generatii intregi de acum incolo. Nu uitati, cu noi va disparea
generatia care stie ce a insemnat atit comunismul cit si capitalismul in Romania. Generatiile ce vin vor fi mai inocente si mai usor de manipulat.

______________

OMUL, MAŞINA ŞI SOCIETATEA MODERNĂ

Aproape toata lumea,acum este familiarizata cu termeni ca: genetica, nanotehnologie, teoria “big-bang”, etc., termeni care au deschis noi perspective in domeniul studiului, atit al “macrocosmosului” (deci al universului in sine), cit si cel al “microcosmosului” (al fenomenelor la nivel de atom, celula). Odata cu fantasticele descoperi si aplicatii ale stiintei genetice, lumea s-a asteptat ca genetica sa poata lamuri si aceasta misterioasa infatisare a naturii, viata. Dar se pare ca stiinta nu are de obicei raspuns la cele mai simple intrebari, cum ar fi; de ce ne aflam aici, ce-i viata si care-i menirea ei? La rindul ei genetica ne spune si ne explica faptul ca suntem niste “masini biologice”, dar nu poate in fond explica “ce este omul”. Un filozof poate explica chiar mai bine ce reprezinta “fiinta umana” in totalitatea ei si nu doar privita din perspectiva componentelor constitutoare. Aici foarte bine poate fi aplicat “paradoxul Smarandache”, daca doriti, sub care aspect, totul este posibil, chiar si imposibilul. Asa ca Dumnezeu a creat primul univers cu primul atom si prima molecula, continuind creatia cu primul om. Deci Dumnezeu nu exista! Ori poate noi nu existam, suntem doar o lume ilusorie, imaginata de un univers parallel. Sau poate ca reprezentam visul grandoman al unor specii mai inferioare, daca nu cumva suntem “animale de laborator” al unor alte lumi extrem de avansate. Sau…., as putea continua cu multe alte exemple asemanatoare, care toate sunt paradoxal valabile. Doresc sa amintesc, inainte de a trece mai departe, ca alfabetul limbii genetice este foarte simplu, alcatuit doar din patru litere; A (adenine), G (guanine), C (cytosine) si T (thymine) , care impreuna formeaza triftongii bazali ai informatiei genetice; CGA, TGG, TCA, etc. Dar cu toate ca vocabularul este extreme de simplu, mesajul genetic este enorm, acumulat in proteina dublu-spiralata, ADN. Fiecare celula din corpul omenesc contine aproximativ doi metrii de ADN si considerind numarul mare de cellule care formeaza corpul omenesc, lungimea totala a ADN-lui unui singur om ar acoperi distanta pina la Luna si inapoi de opt mii de ori. Nimic de mirare, lumea biologica este compusa din uzine uriase, invirtind cifre ametitoare si procese inca neintelese, sau chiar nedescoperite, la fel ca macrocosmosul, de altfel.

Cel care a creat lumea biologica, a creat-o pornind de la o “substanta primordiala” vie, si de aceia fiinta umana actuala are in continuare material genetic comun cu alte “creatii” biologice , cum ar fi bacteriile, diverse ciuperci, banana, insectele si melcii,ca sa nu mai vorbim de cele cu care ne inrudim mai indeaproape, toate mamiferele si ami ales cimpanzeul care are 98% din materialul genetic identic cu al omului. Dar asta nu inseamna ca cimpanzeul este 98 % om. In fond ce doresc sa spun este ca noi oamenii vii actuali suntem toti, genetic vorbind, directi urmasi ai lui Adam si Eva, ba chiar si mai mult decit atita, noi avem geni primitivi care s-au mostenit din generatie in generatie de animale si care sunt vechi de la inceputul lumii biologice. Fiecare om reprezinta in fond o fosila genetica si poate fi studiat ca atare.

Mult timp oamenii de stiinta au considerat ca toata informatia genetica este coordonata de ADN-ul intracellular, deci tot universal nostru mostenit care dirijeazaq dupa aceia informatiile “de lucru” al tuturor celulelor este de natura intracelulara, dar recente cercetari au dezvaluit ca o buna parte din coordonarea informatiei AND-lui este sub directa influenta a proceselor extracelulare. Exista deci un “dialog” clar intre lumea interioara si cea exterioara, dialog care probabil ca va forma o noua stiinta.

Omul modern si-a dat seama de insemnatatea insusirilor mostenite si a incercat mult timp atit sa le inteleaga, cit si sa le manipuleze. Calugarul din Bohemia, Mendel a fost primul care a descris in mod stiintific o observatie genetica, dupa o “manipulare” genetica reusita in experimentarea lui cu mazarea, dar observatiile lui nu au fost luate in serios vreo treizeci de ani. Varul lui Ch. Darwin, Francis Dalton, publica in 1869, “Hereditary Genius”, in care, simplu vorbind, expune teoria ca geniile nasc genii si idiotii nasc idioti. Deci pornind de la aceste premize, este posibil sa “cream” o noua rasa umana de supra-oameni. In 1886 Elisabeth Nietzsche, sora renumitului filozof, fiind adepta a “stiintei eugenice” (care propavaduieste imbunatatirea rasei umane), si sub indemnul lui Wagner, celebrul compositor, incearca un astfel de experiment. In Paraguay exista o comunitate, Nueva Germania, unde locuiesc oameni blonzi , pe care si acum ii cheama Hainz, Fritz, etc. Elisabeth Nietzsche a adunat niste exemplare de tineri, baieti si fete, din Saxonia, extraordinare atit din punct de vedere fizic cit si cultural si spiritual si i-a dus in Paraguay, unde isolati de influenta altor mosteniri mediocre, se presupunea sa dea nastere unei rase noi germanice, superioare, de supra-oameni. Acum, o suta de ani mai tirziu, populatia din Nueva Germania, este in continuare blonda, dar saraca si bintuita de boli ereditare. Utopia germana a esuat, pentru ca genetica nu functioneaza chiar asa de simplu la oameni. In orice caz acest experiment a fost un model de inspiratie pentru multi alti adepti ai raselor pure si Hitler a plins la inmormintarea lui Elisabeth N. in 1935. Au urmat in schimb sterilizari fortate, atit in Germania cit si SUA, lagare de concentrare, etc., toate bazate pe talmacirea prosteasca a informatiilor genetice.

Acum cu descoperirea si mai ales in urma descifrarii Genomului Uman, cu cele trei mii de milioane de litere ale lui, s-au deschis alte cimpuri de aplicatie a informatiilor genetice. In acelasi timp se ridica o serie de intrebari de ordin etic si moral. Se vorbeste tot mai des despre “genetic engineering”, care in mare inseamna folosirea materialului genetic, cu sau fara intermediari, pentru “crearea” sau “producerea” altor produse genetice sau altor proteine. De exemplu producerea insulinei (care este o proteina), se face acum prin “infectarea” unor anume bacterii cu gena umana de producere a insulinei. Sunt multe alte exemple acum atit din lumea vegetala ci si din cea animala. Se cunosc acum genele raspunzatoare de inbatrinirea celulei si deci a individului uman si deja se cunosc metode de prelungire a longevitatii, asa ca nepotii nostrii probabil ca vor avea o medie de viata de 150-200 de ani. Ceea ce, in schimb, a iscat multe dezbateri in lume, a fost reusita de “clonaj” a unui animal complet pornind in fond de la o singura celula, sau ou, creind in acest fel un animal genetic identic cu donatorul oului sau al celulei. Acest lucru s-a intimplat in 1997 , primul animal clonat fiind o oaie si de atunci mai multe alte animale au fost clonate, in primul rind cu buna intentie sa serveasca mai bine omului.

La prima vedere aceste performante ale cunoasterii umane par deosebit de impresionante si intr-adevar si sunt din punct de vedere tehnic, dar ce ma nelinisteste pe mine este faptul ca ambitia si stradania umana spre a atinge o “constiinta” si un “spirit” elevat, este minimala. Activitatile de natura spirituala si mai ales cele care sunt clasate ca “parapsihologice” , nu sunt acceptate de insitutiile etablate de stiinta si o buna parte din ele nici de biserica, nu sunt luate in serios, ba chiar sunt clasate ca extravagante nebunesti. Si cu acest lucru nu sunt de acord, pentru ca daca nu suntem in stare sa inbinam cunostiintele si cuceririle stiintifice cu dezvoltarea constiintei si cunoasterea paralela a spiritului, nu raminen sau nu vom deveni decit o “jumatate de om”.

______________
ROMÂNIA NU PUTEA FACE ALTCUMVA

Urmarind de departe, adica din strainatate, ceeace se petrece in Romania de la “revolutie” incoace, am trecut si eu, ca tot omul, prin diverse “stari” sufletesti, care pana nu demult m-au tulburat si as putea zice ca intr-un fel neprevazut si nedorit de mine, mi-au alterat claritatea gindului. In ultimul timp, insa, am incercat sa ma eliberez de influenta covarsitoare a expunerilor mass-mediale si mai ales sa ma eliberez de influenta pe care alti respectabili intelectuali romani au exercitat-o asupra mea, deoarece intr-un bagaj universal filozofico-moral, imparteam aceeasi lingerie.
In multe esee anterioare mi-am aratat iritatia si mi-am varsat veninul, criticindu-i pe cei care, in conceptia mea, nu pot spune altfel decit limitata, nu schimbasera viata romanilor, societatea traditionala, in altceva nou, modern, democratic.
Mi-am alaturat glasul altora, care prin hazard sau prin munca si ambitii personale, au avut posibilitatea sa traiasca altundeva, in asa-zisele democratii de tip vestic si de acolo, avind la indemina arme noi (informatie, siguranta sociala si politica, timp de pierdut, etc., etc.), am inceput sa tragem in plin, sa tragem in tot ceeace nu ne satisfacea noua, celor “de afara”, ambitiile politice, intelectuale sau orgoliul. Glasurile noastre s-au alaturat tipatelor de nemultumire a multor romani din tara, care din cind in cind se trezesc, se revolta la cafenea cu prietenii, isi asculta incantati vorba si dupa aceea trec, ca tot omul bun, la alte subiecte mai actuale pentru buna-starea lor momentana, sau pur-si-simplu, mai interesante.
Pornind de la aceasta experienta trecuta, am incercat sa ma gindesc daca lucrurile se puteau petrece altfel in Romania dupa 1989. Putea oare Romania sa dea un alt exemplu de atitudine si de dezvoltare decit celelalte state fost comuniste, deoarece fara indoiala, doar cu mici diferente, ceeace se intampla in Romania, se intampla si in Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Slovakia, Croatia, ca sa nu amintesc fosta URSS, destramata in coruptie mafiotica de nivel international.
Cu toata deziluzia creata unor intelectuali, cu toate riscurile unei noi revolutii populare, Romania nu putea face altcumva, Romania fiind supusa acelorasi legi istorice, acelorasi legi umane, ca si restul omenirii.
Timp de sute, chiar poate mii de ani, o parte din romani, la fel ca o parte din oricare populatie pamanteasca, prin diverse metode, s-a straduit sa acapareze o bogatie personala, sa-si asigure o dominatie ereditara, alcatuind o societate bazata pe discrepante materiale si sociale. Peste tot, de la epoca de piatra incoace, o parte din oameni au avut ca interes comun si tel primordial, inbogatirea si constituirea de sisteme bazate pe inegalitate intre oameni. In Romania, marea majoritate a populatiei din timpuri stravechi, a fost saraca si exploatata de o boierime bogata si puternica si acest lucru cred ca a fost mult mai evident in Moldova, Valahia si anumite regiuni ardelene. Se poate ca acest impuls, aceasta dorinta “de mai mult”, aceasta dorinta “de control” sa fie parte integrala a constitutiei materialului uman si se pare ca pe linga mizeria creata de inegaliatile sociale, aceasta forta taritoare in interioarele misterioase ale fiintei umanae, reprezinta “motorul” evolutiei societatii umane, la ceea ce suntem noi acum.
Comunistii, doar cu o intorsatura de mana, au “desfiintat” un rost milenar, niveland aspiratiile umane de tot felul, la un nivel bazal, preistoric, nivel care utopic este posibil, dar care intotdeauna “degenereaza”, nefiind suportat de “conditia naturala a omului genetic salbatic, neinblanzit”. Comunistii, au sperat, utopic, ca daca se vor distruge inegalitatile dintre oameni, atunci un “om nou” va crea “o societate noua comunista”, care va dura pentru intotdeauna, insa comunistii nu au luat in considerare varietatea omului salbatic, nemanipulat genetic, care are alte dorinti de indeplinit, ca sa poata supravietui. Insasi comunistii pur-sange, nu si-au putut convinge si transforma proprii copii in altceva decit natura ai forta sa fie, oameni printre oameni, cu calitati si defecte. “Omul nou” nu s-a infaptuit si comunismul, bazat nu pe experienta umana, ci pe o constructie intelectuala, s-a prabusit.
Toate societatile care au trecut prin comunism, incearca acum cu disperae sa reetableze ordinea “trecuta”, bazata pe inegalitate. Cu toate ca, la o privire superficiala, goana unora inspre inbogatire, pare dizgratioasa, acest fenomen si proces este natural si mai ales necesar.
Sunt convins ca in Romania, el va continua sa domine societatea inca, cel putin trei-patru generatii sau pana atunci cind o noua clasa bogata va incepe sa se alinieze unor vechi principii morale, deoarece bogatia, in sine, nu mai reprezinta un tel, o excitatie mintala necesara supravietuirii.
Abia atunci, noua boierime va putea considera altruismul ca o posibila alternativa spirituala. Doar atunci.

______________

„ŞI TOTUŞI…“

Sunt convins ca majoritatea romanilor, mai ales a celor emigrati, a fost afectata de expunerea discrimanatorie a Romaniei si a romanilor in presa occidentala in ultimul timp. Nu are importanta, cred eu, ca o buna parte a romanilor emigrati se considera si mai ales, din motive de orgoliu si de rusine, se auto-amagesc, ca ar fi germani, francezi, americani sau scandinavi. Nu, toti suferim o criza de identitate etnica atunci cind neamul nostru este supus unor defaimari, cind tara noastra de origine este tratata ca un esec etnic, ca o povara pusa pe umerii umanitatii.

Dar care este, in fond si la urma urmei, vina Romaniei si a poporului roman? Sunt romanii o belea, o povara pe care restul Europei este nevoita sa o duca “filantropic”, o povara de sacrificiu, “biblica”, care blagosloveste si iarta de pacate restul umanitatii?

Sunt oare romanii mai viciosi, mai prosti, mai rai si mai tilhari decit restul omenirii? Este Romania, o tara saraca si fara perspective, o tara mai prejos decit Chadul sau Darfurul?

Istoric vorbind, tinuturile locuite de romani sunt amintite de diverse surse, ca fiind unele din cele mai binecuvintate locuri de pe acest Pamint, unde alte natii ar fi dorit sa-si traiasca viata si sa-si ingroape mortii. La noi, la romani, au venit grecii si persii si romanii si slavii si mongolii si germanii si evreii si tiganii. Oare de ce au venit aceste popoare la noi, de-a lungul mileniilor, daca noi si tara noastra am fost atit de prapaditi, atit de striacati sufleteste si atit de inapoiati? Au venit sa ne civilizeze si in acest fel sa ne indrume pasii spre o viata mai buna?

Nicidecum!! Toti au venit la noi deoarece pamantul nostru strabun si oamenii de pe acest pamant reprezentau un “Eldorado”, ascuns in inima vechiului continent, Europa.

Nu este oare atitudinea actuala a Europei, una de aroganta si necunoastere, o atitudine bazata pe o falsa propaganda si pe prostie?

Nemarginita ospitalitate a romanilor, ingaduinta si acceptarea tuturor religiilor, a obiceiurilor si traditiilor altor grupuri etnice, care s-au stabilit pe linga noi, pe pamintul nostru, este un fenomen, as putea spune, unic, in istoria universala. Noi am putea sta ca un model al convietuirii armonioase, ca un model al globalizarii. Dar, romanii nu fac mare zarva pe aceasta tema, pentru ca romanii considera ospitalitatea, generozitatea si acceptanta ca o “stare” normala a spiritului lor. Romanul se rusineaza daca nu poate sa dea, daca nu poate satisface nevoile vreunui strain oarecare si romanul s-ar rusina sa primeasca ceva in schimbul generozitatii lui naturale.

Cu ce drept ne trateaza “opinia publica” europeana pe noi ca fiind “cetateni de mana a doua” al acestui continent? Suntem noi romanii raspunzatori de actele tiganilor, pervers numiti rromi, acte care sunt comise de tigani in mod general, oriunde in lume tiganii au ales sa traiasca, acte bazate pe anumite “traditii” care in mod universal caracterizeaza rasa, etnia lor?

Este oare Romania singura tara europeana unde nepotismul si coruptia sunt fenomene cotidiene? Este marea masa a romanilor, primitiva, ucigasa, lenesa si proasta?

Eu nu cred ca este asa! Eu cred ca Romania si romanii trec printr-o perioada grea, de tranzitie sociala si spirituala, o perioada in care, sub falsa premiza, a acceptantei intr-o alta ordine, romanul se simte timorat si pierdut. Dar sunt convins, ca asa cum alte perioade nefaste au trecut, romanul va trece si acest impas, continuindu-si existenta alaturi de vechile popoare ale acestui pamant.

De patruzeci de ani sunt martor la “evolutia” Occidentului si tocmai de aceea sunt din ce in ce mai convins ca am dreptate cu privire la “sansa” de prosperitate si de succes a poporului roman. Daca vom avea curajul si puterea spirituala sa ne respectam si sa ne mentinem traditiile si cultura, vom continua sa ramanem, alaturi de greci, alaturi de germani, alaturi de vichingi si alaturi de celelalti “latini”, unul din cele mai vechi si cele mai prospere natii europene. Timpul lucreaza spre beneficiul nostru!

______________

DESPRE ” VANATOAREA DE TROFEE “
Creatia adevarata, de orice natura, este un “act divin”, neconditionat si care nu isi cerseste recunoasterea si , mai ales, nu poate fi judecat de contemporani, oricit de mult cei care se autonumesc judecatori sau critici ai artelor, critici al actelor de creatie inspirativa, fictiva, ar dori sa fie asa. Nu de mult , am scris un eseu pe aceasta tema, un eseu scurt, cam ca toate eseurile prin care am dorit sa comunic direct cu cititorul , si acum doresc sa fac o remarca importanta privitoare la “conditia artistica”. Fac aceasta remarca stimulat de ambitia prosteasca mass-mediala de a “compara” si “premia” anumite “lucrari”. Compozitii de muzica si muzicieni, sculpturi si sculptori, picturi si pictori, poezii si poeti, romane si romancieri, istorie si istorici, jurnale si jurnalisti, critica si critici, etc., etc. Aici chiar doresc sa ma scuz ca nu am numit toate celelalte activitati asa-zise “culturale” si , nepomenindu-le, probabil ca am ofensat deja o mare parte din pretendentii la sublima “recunoastere”. Dar, nu este oare nedrept ca Homer, Platon, Socrates, Dante, Cervantes, Shakespeare, Eminescu si multi altii sa zaca acolo in “nemurirea” lor fara nici macar o diploma, o hirtie, care sa ne aminteasca de ei si mai ales sa ne oblige sa-i citim si sa-i respectam? Tocmai astazi am auzit la radio un interviu cu o cintareata de succes americana, care acum trece in lumea animata a filmului si care declara ca scopul ei primordial este un Oscar . Extraordinar! Ce profunzime! Ce viziune artistica! Am citit de multe ori articole revoltatoare, scrise de cei care nu au fost premiati, sau si mai rau, nu au fost bagati in seama de cine stie ce Comisie, sau Juriu, la cine stie ce “concurs” literar sau artistic. Intr-adevar revoltator! Caci menirea creatiilor artistice este promovarea lor mass-mediala, nu-i asa?! Am fost aprig criticat, de un preot roman, ca am avut tupeul sa ma exprim cu privinta la “canonizarea” lui Eminescu, pentru ca in aceasta profunda aberatie doar casta preoteasca are dreptul sa se exprime. Deci, undeva in strafundurile cugetului uman exista, ba chiar mai mult, se dezvolta, evolueaza concluzia total gresita ca exista un standard, o matricola fundamentala si obiectiva, dupa care toate creatiile artistice pot fi judecate, comparate intre ele si, in final, premiate! Orisicine poate sa spuna ca Madonna este mai buna decit Mozart sau Enescu, orisicine poate sa confirme, bazat pe diplome si distinctii, ca Ana Blandiana, in perioada ei de delir comunistic si premii, a fost, este si va fi, mult mai mare decit Cosbuc, Goga sau Bacovia ! Superficial privind, asa se pare ca va fi si, din pacate, multi oameni se lasa pacaliti de aceasta “reclama” a valorilor care , in fond, nu se deosebeste prea mult de reclama facuta la televizor produselor casnice, detergentilor, cosmeticelor. Da, mai ales reclama produselor cosmetice! Acum, in momentul de fata, produsul “X”, este formidabil, cel mai bun, ca peste un timp oarecare sa fie inlocuit de urmatorul produs formidabil, promovat de aceiasi firma de experti. Si daca acest fel de gindire si atitudine se poate aplica asa de bine produselor cosmetice, se poate aplica la fel de bine produselor literare sau artistice! Concursurile de creatii literare, artistice si de orice fel, rasar ca niste ciuperci in toate lumea, incercind sa satisfaca o lume de creatori minusculi care bat cu deznadejde la poarta “Nemuririi”.

NU si NU si Nu! Adevaratele opere de arta, adevaratele creatii poetice si muzicale , au avut, au si vor avea intotdeauna cel mai bun si mai decent judecator posibil, cititorul de rind, copilul nevinovat care descopera o lume noua intr-un simplu tablou, muncitorul care se opreste din lucru sa asculte citeva tonuri cintate de un cioban la un fluer cioplit de el. Adevarata creatie nu are nevoie de aprecierea expertilor, nu are nevoie de parerea nimanui, pentru ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, de nonsalanta si ignoranta, sau de critica momentana, adevarata arta supravietuieste. Pentru ca adevaratele creatii biruie, ies victorioase din lupta cu imbecilitatea sau ingustimea opiniilor predominante unei anumite perioade oarecare. Lumea, cititorul de rind, “prostimea ” duce mai departe si asigura supravietuirea adevaratelor capo-d-opere. Pentru ca le-au fost incrustate in cuget si suflet pentru intotdeauna!

31 Jan. 2007

______________

DESPRE “METODA VICLEANĂ”

Dupa cum stiti , eu am scris un scurt comentariu la adresa acelei farse nationale zisa “Raportul Tismaneanu”. Toata mascarada aceea este de domeniul absurdului, gindindu-ne ca fosti comunisti si vlastare comuniste au fost alesi sa produca un document in care sa se autodemaste si sa-si condamne trecutul comunist odios si criminal. Ce valoare ar fi avut procesul nazistilor, de la Nurnberg si din alte parti, daca comisia juridica ar fi fost constituita din fosti nazisti sau feciorii lor fosti activi in miscarea tinerilor nazisti?

Pe linga absurditate, Raportul Tismaneanu, reprezinta incompetenta crasa a guvernantului de a judeca cele mai banale si de la sine intelese chestiuni, cu decenta si cunoastere. Nu pot sa nu trag concluzia ca o adunatura de secaturi si corupti manipuleaza cum vor o adunatura de incompetenti care nu stiu prin ce mijloace au ajuns “reprezentantii poporului”. Dar se pare ca aceasta este soarta poporului roman, ca rind pe rind sa fie trisat si injosit de cei care ar trebui sa-l serveasca cu demnitate. Am mai spus si repet: romanii in era moderna , si mai ales cea de dupa 23 August 1944, au fost condusi de straini, de grupuri etnice fara sentiment fata de poporul roman, fiinte umane fara caracter si care cu metode viclene au acaparat atit puterea economica cit si cea politica. Au nume romanesti, dar nu-s romani! Ei folosesc romani get-beget, de tinuta morala slaba, in interese proprii, coruptindu-i cu titluri si cumparindu-i cu bani marunti. Acesti romani sunt si mai vinovat de mizeria spirituala si morala a neamului, deoarece ei ar trebui sa fie alaturi de neamul lor in primul rind. Acum, toti lasii, prostii si hotii se pot ascunde dupa frumoase formulari de cuvinte goale, cum ar fi; europa comuna, globalizare, internationalism, etc. Mircea cel Batrin, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul ,si alti inaintasi ca ei, nu se puteau ascunde dupa altceva decit mindria nationala si dragostea fata de tara , pamint si oamenii de pe acel pamint comun.

Trebuie sa ne obisnuim ca asa este acum si asa va fi la romani bacsama de acum incolo: venetici si tradatori la conducere, trambitati acolo de a adunatura de mojici corupti, amorali si de o adunatura de naivi incompetenti,usor de manipulat, de mintit. Asta in ciuda eforturilor unora din Asociatia Civic Media si altele ca ea. Am ciudata impresie sau presimtire ca si diversele asociatii romane de orisiunde au ambitia de autopromovare in primul rind, de “etablare” si de cistigare de faima. Sunt “gasti” de oameni care cumva se cunosc dinaite, se auto-flateaza, etc. si nu sunt sincer angajate in lupta impotriva indecentei si deteriorarii nationale. Eu cred ca am contactat vreo doua asociatii “libere” romane, scriind la adresa celor care le conduc, dar nu am primit nici un raspuns. Nimeni nu a fost nici macar curios sa vada cine sunt, sau ce vreau sa spun. Deci…..

______________

SĂ NU UITĂM CĂ PURTĂM O MARE RĂSPUNDERE!

Societatea umana s-a dezvoltat lent si organizarea sociala se bazeaza pe o experienta de convietuire si de supravietuire indelungata, de cel putin cincizeci de mii, poate chiar o suta de mii de ani. Fiinta umana, spre deosebire de alte animale, a putut sa transmita urmasilor, generatiilor viitoare, experiente acumulate atit inconstient, arhaic-genetice, cit si experiente noi, de invatatura constienta, dezvoltate si acumulate intr-o perioada limitata de timp, de exemplu o singura generatie umana. Acesta a fost si este in continuare, meritul unui intelect superior, cu care fiinta umana este inzestrata si procesul de transmitere directa a tuturor invataturilor s-ar putea denumi ”educatie”. Se poate trage concluzia ca educatia nu este o activitate noua, moderna, ci un proces vechi, inceput acum zeci de mii de ani si care avind la indemina obiceiurile si traditiile ca fundament incontestabil, nu numai ca a contribuit dar as putea spune chiar ca a fortat omenirea spre evolutie sociala si prosperitate materiala. Din aceasta stradanie imemoriala de a duce mai departe tot mai bogata si variata experienta si invatatura umana, s-au dezvoltat in timp institutiile de educare, institutii care la inceput erau doar simple intruniri in care ”profesorii” erau oameni cu anumite cunostinte sau calitati practice sau spirituale; batrini intelepti, razboinici, preoti si vraci, iar mai tirziu , si in zilele noastre, institutii academice faloase, exclusive, conduse de ”experti”.

In trecut, in acele simple, chiar primitive, centre de educatie, invatatorii faceau parte, ca si elevii de altfel, din acelasi neam, din aceiasi experienta si traditie umana, iar scopul educatiei era un ”interes reciproc”, bazat pe un tel comun, bazat pe ideia fundamentala si democratica de prosperitate a intregii societati. Educarea individului , ca sa poata deveni un cetatean functionabil si folositor societatii in care traia, era asigurata, in cea mai mare parte, de angajamentul social si altruistic al tuturor membrilor acelei societati, si de aceea orisicine si orisicind putea deveni un dascal, daca avea cunostinte abstracte sau experiente practice din care si altii puteau trage foloase. Toata lumea era angajata in toate activitatile societatii si de aceia, toate atitudinile sau tendintele extravagante si daunatoare societatii respective, puteau fi direct controlate si corectate de orisicine, fara angajarea unor intermediari obscuri si, din diverse motive strict personale, corupti. Si acum in diverse societati ”primitive” notiunea de ”TABU”, are un rol decisiv in formarea unei atitudini favorabile dezvoltarii armonioase a tuturor membrilor societatii respective.

Nu cred ca gresesc prea tare atunci cind afirm ca asa stateau, in mare, lucrurile pina acum vreo suta de ani, ca apoi, ca ciupercile sa apara sute si mii de ”invatatori” revolutionari, fiinte umane care sub umbrela unei notiuni violate si terfelite :”democratie”, sa intimideze si in mare parte sa distruga stradanii de invatatura milenara.

Scoala moderna, raspunzatoare de educarea copiilor nostrii, a devenit un organ indiferent, neangajat si citeodata direct daunator evolutiei atit intelectuale cit si spirituale a generatiilor viitoare. False teorii psihologice, promovate de adepti incompetenti si simplistici, creiaza o bariera atit intre elev si profesor, cit si intre parinte-copil-si-profesor. Atitudinea de indiferenta, neangajare si pina la urma chiar frica domina, atmosfera lacasurilor unde se formeaza ”omul nou”, acel om pe umerii caruia se sprijina viitorul omenirii. In ambitia prosteasca de ”globalizare” si de ”corectitudine politica”, se distrug, prin interdictie, in mod activ, religia, obiceiurile si traditiile milenare. Copiii nostri, ”omul nou”, creste fizic, dar ramane imatur filozofic si spiritual deoarece el este, in fond, o fiinta umana depersonalizata, fara o identitate clara.

Statul, societatea actuala, este dirijata, condusa, de asa-zisii reprezentanti alesi in mod democratic dar care ,in mod consecvent, isi reprezinta doar interesele lor proprii, constituind o noua clica, o noua clasa dominanta, corupta de putere si interesata sa-si mentina privilegiile. Acest fenomen, din pacate, este universal si se pare ca fiinta umana devine tot mai indiferenta la atitudinea etica si morala la care sunt inflacarati adepti, ”in mod teoretic” adepti, pentru ca realitatea ii divulga la adevarata lor valoare.

Indemnul meu este: ”Sa deschidem ochii si cu ei larg deschisi sa vedem si sa judecam situatia in care am ajuns. Sa judecam, nu numai ca martori, ci si ca fauritori, contribuitori la formarea viitorului omenirii. Sa nu uitam ca purtam o mare raspundere!”

______________

TREBUIE EMINESCU „CANONIZAT”?

Mihai Eminescu reprezintă una din personalităţile culturale şi social-naţionale eminente şi poporul român găseşte atât inspiaraţie cât şi confort sufletesc în opera lui Eminescu. Dar, eu cred că Eminescu s-ar fi opus puternic unei propuneri atât de aberante, aceea de a fi canonizat. Eminescu nu are cam nimic în comun cu religia, poate chiar din contră, el fiind un poet şi filozof progresist la vremea lui, iar acum în delirul exagerat al idolatrizării să-i acordăm lui Eminescu ceva care nu are nimic de a face cu Eminescu, om şi creaţie, este de un prost gust mahalagist. Dante Aligheri, Shakespeare, Newton, Balzac, Rimbaud, Puskin, Dostoievski, Goethe etc., toţi giganţi ai literaturii şi iluştrii reprezentanţi ai naţiunilor din care provin, nu au fost canonizaţi. Şi de ce? Pentru că nimănui nu i-a trecut vreodată prin cap aşa o prostie. Acum, de ce să nu-i dăm şi medalia de vitejie Mihai Viteazul pentru actele de bravură din primul, al doilea şi restul războaielor mondiale? Nu, Mihai Eminescu nu şi-ar fi dorit să asiste la această sminteală, bazată pe deliraţiile unor chibiţi, oricât de bine intentionaţi ar fi aceştia! Să-l respectăm şi să-l cinstim pe Eminescu, pentru ceea ce el a fost, un mare poet şi filozof, un filolog care a modernizat limba şi gândirea timpului. Atribuindu-i şi acordându-i însuşiri şi titluri nemeritate, este mai curând un act jignitor, la adresa marelui poet. Dar, acest fel de gândire şi de conduită, este foarte românesc, căci la români exagerările în orice direcţie şi pe diverse teme, fac parte din manifestările social-culturale. Avem multe de învăţat de la cei mai civilizaţi ca noi: englezii, francezii, nemţii, italienii, spaniolii şi chiar, ruşii, în această privinţă.

______________

LOVITURA DE MĂCIUCĂ

Am mai publicat deja crezul meu si acum il repet: “ROMANIEI AI VOR MAI TREBUI 75-100 DE ANI PINA CIND VA AJUNGE LA ECHILIBRU, LA DECENTA” .Si asta nu pentru ca romanii s-ar deosebi in rau fata de alte popoare, ci tocmai pentru ca si romanii sunt la fel ca toti ceilalti paminteni.

Deci, nu va lasati pacaliti, oameni buni, nu va lasati pacaliti de promisiunile facute de presedinti, senatori si primari, nu va lasati pacaliti de oamenii de cultura, de istorici, poeti si filozofi, nu va lasati pacaliti nici de cei cu “sufletele curate” care propavaduiesc iubirea eterna si neconditionata si nu va lasati pacaliti de papa de la Roma, mitropolitii Bizantului sau vecinul de peste drum.

Prin aceste rinduri, eu nu incerc decit sa va pregatesc pentru suportarea a inca unui secol de dezamagiri si umilinte, incerc doar sa va calesc (daca se mai poate), spiritul pipernicit, care cum inalta capul inspre demnitate, este lovit puternic cu maciuca in ceafa. Si fiecare lovitura ar trebui sa va aduca aminte sau sa va invete, daca nu ati stiut ca: revolutiile au fost intotdeauna, sunt si vor fi, o minciuna trimbitata cu glas viril de unii in urechile prostilor, care asculta uluiti in pietele in care isi vor pierde singele si , daca supravietuiesc revolutiei , isi vor pierde din nou libertatea, isi vor pierde mintile, sufletul, in timp ce “conducatorii revolutiei”, devin generali, ministri, ambasadori, directori, presedinti, episcopi. Iar daca revolutia este infrinta, tot prostul de rind este pedepsit, omorit in piete, degradat uman, deoarece conducatorii asa zisei revolutii de obicei o sterg devreme, ascunzindu-se in “ilegalitate” sau in alte parti ale lumii, de unde ,protejati de alti idioti, continua sa otraveasca mintile si spiritele sarmanilor tineri inca necopti la minte, sau cele ale prostilor profesionisti si cele ale credulilor gura-casca care abia asteapta un zvon, ceva, care sa-i mai ridice, sa-i mai scoata din starea de letargie, sa-i faca sa injure si sa ameninte vazduhul cu pumnul ridicat.

Si de ce se mira lumea atunci cind vede cum scriitorul Sadoveanu sau Stanca, poetul Blandiana sau Beniuc, scribentul Liiceanu, Plesu sau Patapievici, proful Constantinescu, capitanul pilangiu Basescu, inginerul Ionescu, minierul si ciobanul Petre P si curva de birou sau de strada Eva-Rodica-Lenuta, in loc sa alinieze spiriteler docile si curate, in saracie materiala si anonimitate (dar in glorie divina), se arunca direct, atunci cind se iveste ocazia, la “revolutie”, in tabara celor ce devin senatori, primari, directori, ambasadori, mitropoliti, presedinti si in general devin cururi patrate!? Pentru ca in general, majoritatea celora care scriu sau gindesc cu voce tare , in piete sau in “manifeste de lupta”, sunt spiritual putrezi si schimba usor scutul si sabia revolutionarului cu mitraliera noului asupritor. Totul bine camuflat in demagogie (vezi IL Caragiale). Si lumea proasta crede, crede inca o data si inca o data!! Loviturile in ceafa ar trebui sa fie poate mai puternice, sa trezeasca, sau poate ca au fost prea puternice si toti lovitii umbla nauci, pe brinci?!

Oameni buni, fiecare lovitura ar trebui sa va aminteasca ca nu e de ajuns sa faci matanii si sa repeti la nesfirsit “Doamne Ajuta”, ca sa fii cu adevarat credincios. Ar trebui sa va aminteasca ca Dumnezeu nu a promis nimanui ,niciodata, ca-i va plati gazul si chiria sau spitalizarea copilului bolnav, parasit muribund in maini reci si straine invatate nu sa vindece, invatate doar sa numere bani. Si toti ,si unii si altii, spun “doamne ajuta”, dar ma intreb, in situatia actuala, unde-i ascuns Dumnezeu :la primaria orasului, la minister, in spitale? Unde-i Dumnezeu, popo? A, dupa moarte!?

Toti care isi umplu acum fara nici un fel de rusine buzunarele cu mii si milioane de euro, spun: DOAMNE AJUTA!!

Nu sunt oare tot aceia care acum 25-35-50 de ani strigau in gura mare “Traiasca PCR”, Traiasca URSS”, “Traiasca Conducatorul”, “Traiasca, traiasca , traiasca….”?

Fiecare lovitura in ceafa, oameni buni, sa va aduca aminte de aceste cuvinte: “traiasca” si “doamne ajuta”, care sunt doar vorbe goale atunci cind, cu asa mare usurinta, pot fi inlocuite unele cu altele. Totul depinde de cine le spune.

In o mare parte din publicatiile actuale citesc cu uimire articole inflacarate scrise de cei care “au vazut lumina”, de cei care nu pot crea fara sa-l tina pe Dumnezeu de mina si mai ales de cei care stiu ce VREA Dumnezeu de la noi, pacatosii de rind, carora el, Dumnezeu, nu le vorbeste direct, cum pretind unii ca lor le sopteste Insusi Domnul Dumnezeu la ureche. Si sunt multi., nu unu-doi, ca pe vremea lui Isus Cristos! Sunt multi acuma.

Fiecare lovitura in ceafa, oameni buni, sa va aduca aminte ca majoritatea celor care pretind ca impart ceva direct cu Dumnezeu, o fac acum pentru ca-i la moda, asa cum era la moda acum 50 de ani sa spui ca-l cunosti pe Marx, Lenin, Stalin, Mao, etc. Este vorba de comert, de agonisire, capatuiala! Altii sunt direct nebuni, schizofreni sau incearca “subtil” sa ne seduca in aventura lor spiritual-intelectualizata.

Omul nu este altceva decit o masinarie biologica si ,in ochii lui Dumnezeu, el, omul, nu poate reprezenta altceva decit una din creatii ca si rima, veverita, sarpele sau sobolanul, dar cred ca Dumnezeu ne-a dat inteligenta si ne-a confruntat cu doua posibilitati: sa ne dezvoltam si sa devenim oameni-oameni, divini, sau sa ajungem curve biologice, diabolice. Apoi ne-a dat afara din Paradis si acum se uita la noi sa vada ce va birui in om> Asta-i incercarea la care Dumnezeu l-a pus pe om!

Si daca tu, cititorule de rind, ai avea posibilitatea sa fii pentru un moment, Dumnezeu si te-ai uita la noi ,o amenii de pe acest Pamint, ce impresie ti-ai face? Ai fi oare multumit?? Ia in socoteala toate mascaradele teatralice din moschei, biserici si sinagoge, ia in considerare toate promisiunile facute de toti care fac promisiuni, etc si daca ai fi Dumnezeu, nu le-ai da la toti in ceafa cu o maciuca de carene, de suflet putrezit? Nu i-ai scula oare si pe cei morti din moarte si nu le-ai da si lor in cap pentru ceea ce au facut si lasat ca mostenire??

Eu traiesc in aceasta lume, nici buna si nici rea, aceasta lume care ESTE si fiind un neinsemnat, un neputincios, stiu ca nu pot schimba aproape nimic.

Ceea ce scriu acum este doar un fel de marturie pentru viitor, o marturie care daca va supravietui poate ca va avea sansa sa fie citita, hai sa zicem in 2084! Acelora eu vreau sa le spun:

“Oameni buni, uitati-va in jurul vostru si voi cei care sunteti inbuibati si aveti de toate prea mult, sunteti industriasi, banchieri, latifundiari, milionari, mindrii de bunastarea familiei, vreau sa va spun ca marea voastra majoritate se trage din hoti si criminali, din tilharii care acum aproape o suta de ani au furat o tara intreaga.

Strabunicii, bunicii si tatii vostrii au furat medicamentele muribunzilor din spitale si le-au vindut, au furat petrolul, painea si tot altceva ce s-a putut fura, deci voi sunteti urmasii directi ai unor lichele fara suflet, nimic mai mult, oricit de revoltator vi se pare! Cu toate ca i-am detestat pe stramosii vostri, va dau un sfat, vi-l trimit in viitor.

Da-ti inapoi ceva din ceeace ati furat, dati inapoi ceva celor care nu au nimic si de la care ati furat, dati inapoi nu pentru ca sunteti mai buni, mai omenosi decit cei care v-au conceput pe lumea asata, ci dati inapoi de frica. Pentru ca se stie ca sunteti urmasi de tilhari si s-ar putea chiar mai curind decit banuiti, sa vi se ceara socoteala. Sa vi se ia totul, chiar si viata

Din cind in cind cineva trebuie sa plateasca si acum a venit rindul vostru!

2 Feb 2008

______________

O ŢARĂ SUBORDONATĂ UNOR REGULI «CENTRALIZATE» ALTUNDEVA DECÂT ROMÂNIA

Am citit ceeace prof. A.N. Rugina expune ca o teorie “salvatoare” in privinta Romaniei. Am mai citit un dialog al D-sale cu prof. Deaconu si am incercat sa analizez “actualitatea” punctului de vedere a lui Anghel Rugina.
Daca in primii ani ai deceniului -90 (deci sfirsitul sec.XX), teoria D-lui Rugina ar fi avut vreo actualitate in conceptia economica pragmatica romana, ca sa nu amintesc practibilitatea implimentarii unei doctrine noi, acum, in era “vasalitatii” Romaniei imperiului UE, teoriile D-lui Rugina sunt complet lipsite de importanta.
Dl. Rugina, care traieste in USA, se pare ca nu este bine informat de felul in care UE lucreaza “constitutional” si “economic”. Romania nu mai este o tara libera, care poate decide independent dezvoltarea economica si chiar social-politica “CENTRU-PERIFERIE” sau de alta natura, ci este subordonata unor reguli “centralizate” altundeva decit Romania.
Si chiar daca nu ar fi UE, Romania trebuie sa treaca prin caosul decadentei morale si spirituale al unei natii “desfrinate”, in care imbogatirea personala, lipsa de compasiune si de identitate nationala , domina cugetul si spiritul romanului. Va trece mult timp pina cind lucrurile se vor schimba si pina atunci Dl. Rugina, eu si tu, si altii ca noi , vor fi spectatori la o piesa absurda de teatru.

______________

PĂCATUL DESPRE CARE AR TREBUI VORBIT!

Eu nu sunt un credincios care poate fi catalogizat, un credincios cu o relatie clara , bine definita cu Dumnezeu si cu reprezentantii lui pamantesti si daca ar fi sa ma auto-expun sincer criticii, mai ales criticii sufletului si cel al cugetului propriu, atunci eu sunt “cel care doreste sa creada”, “cel care disperat incearca sa-l descopere pe Dumnezeu in creatia lui, omul”.

Dilema mea nu este acceptarea divinitatii, ci acceptarea umanitatii in descrierile bombastic-fanteziste care acrediteaza omului insusiri mai nobile decit acesta le merita, acceptarea ipocriziei spirituale bazata pe o constructie intelectuala, bazata pe un ritual, care din pacate intretine si binecuvinteaza imoralitatea umana.

Recunosc, aici eu generalizez, incerc sa explic cum majoritatea fiintelor umane, pentru ca exista si exceptii, se auto-amagesc, se complac in participarea activa la intretinerea unor compromisuri obscure, compromisuri care ne oglindesc imaginea in fata lui Dumnezeu. Banuiesc ca in acest compromis de acceptare a “raului” , cu “promisiunea iertarii” salasuieste esenta Pacatului.

Omul, fara nici o rezerva sau ezitare, poate sa comita cele mai infioratoare crime si nu o singura data, ci repetitiv sau chiar fara intrerupere, deoarece omul stie ca va fi iertat! Trebuie doar sa se spovedeasca, sa-si marturiseasca crimele, unui alt om, numit de noi “reprezentantul lui Dumnezeu” si ca o consecinta a unui ritual, o fiinta umana se poate simti usurata de toate pacatele anterioare si in fond poate sa-si continue activitatile criminale cu fruntea sus. Omul bun se auto-amageste mereu in speranta, in crez, dar sa fie bine lamurit faptul, ca majoritatea criminalilor vor continua sa fie criminali. Formele de exersare, formele de expresie a “raului” se schimba, dar cei care le genereaza nu se schimba, ei raman aceiasi pentru totdeauna. Cu rare si mici exceptii.

Spinoza a sustinut ca toate lucrurile doresc sa-si pastreze natura lor proprie: “piatra doreste sa fie etern piatra, tigrul sa fie tigru”. Spinoza nu aminteste omul, poate in acest fel dindu-i omului posibilitatea de alegere, deoarece omul isi alege o cale si chiar destul de devreme in evolutia lui pamanteasca. Cred ca multi din noi ne putem aminti de relatiile pe care le-am avut cu alti oameni deja la o virsta mai frageda, deja in copilarie si amintindu-ne diverse persoane si analizindu-le, cred ca fara prea mare greutate am descoperi “tendinte” de comportament, care cu virsta s-au adincit si au format un anumit individ matur.

Eu, unul, imi aduc bine aminte de mai multi copii cu care am cresut impreuna, cu care am fost si prieten, citeodata, prieten de nevoie si acum la maturitate, privind in timp “evolutia” spirituala a acestor oameni, imi dau seama ca unii erau deja de atunci ceeace aveau sa devina. Unele fiinte umane sunt “formate”, “definitivate” deja la o virsta frageda. Astfel, fara prea mare greutate, imi amintesc de copii rai, de copii sadisti, de “ingeri” piritori, de copii falsi si mincinosi si de cei lipsiti de compasiune. Poate ca nu este ciudat faptul, ca majoritatea acelor copii au continuat sa fie la fel si cind au ajuns indivizi adulti, atunci cind maturi si inzestrati cu o mai mare putere de discriminare intre bine si rau ar fi fost capabili sa se schimbe. Dar majoritatea lor nu s-au schimbat, ba din contra si-au dezvoltat si perfectionat caracterul putred pe care cum am spus, il aveau deja din copilarie. Nu stiu, poate ca primii ani de convietuire cu parintii au mare importanta in dezvoltarea spirituala ulterioara a copiiloi si deci o parte din raspunderea la depravarea fiintei umane trebuie atribuita si celor care se decid sa dea viata altor fiinte umane. Actul de copulatie nu este de ajuns si nu promite nimic altceva decit o placere trecatoare. Banuiesc ca o gramada de parinti iubitori vor sari ca arsi in apararea tuturor copiilor, scutindu-i de vreo raspundere umana si indirect auto-scutindu-se de raspundere, dar ca parinte a cel putin trei copii, imi expun nejenat si curajos opinia, deoarece nimeni nu ma poate catalogiza in grupul celor care vorbesc fara sa aibe vreo experienta proprie sau urasc copiii pentru ca nu au avut parte de ei. Nu, eu vorbesc despre atitudine, despre trezire si mai ales despre raspundere umana. Atit individuala cit si colectiva.

Isus Cristos a incercat sa trezeasca omenirea, obligind-o sa-l asculte. Si o parte din omenire sau o parte din om l-a ascultat si a vazut cit de teribila era realitatea in care lumea se complacea sa traiasca. Nu era lipsa de preoti in Judea, nu era lipsa de temple si de ritualuri, ci era o infricosatoare lipsa de omenie, de empatie si intelegere. Isus Cristos a incercat sa ne domesticeasca, sa ne faca sa iubim cu adevarat, a incecat sa ne faca sa descoprim acel Dumnezeu care salasuieste in fiecare din noi, in fiecare lucru care ne inconjoara. Si pentru acest fapt, a fost omorit. A fost omorit de acei copii, care au crescut mari si puternici in minciuna si violenta, mari si puternici in indiferenta si iresponsabilitate.

Preotii si templele Israelului au continuat sa existe si alte noi temple s-au ridicat si in numele lui Isus Cristos, cum si alte forme de camuflare a mizeriei umane au fost repede “descoperite” si expuse omului ca “adevaruri dumnezeiesti”, de o noua generatie de preoti. Preotii de azi nu se deosebesc cu nimic fata de cei al Judeii de acum doua mii de ani, cei care l-au omorit pe Isus Cristos si care preotime ar face la fel ca inaintasii lor judaici, daca cumva suprematia lor ar fi supusa vreunui pericol asa de mare, ca “Pericolul Isus Cristos” de acum doua mii de ani.

Se spune ca Isus Cristos avea puterea de a face minuni, dar toate minunile lui “documentate” de istoria religioasa, cum ar fi; vindecarea bolnavilor, sa faci apa, vin, etc., etc. nu se pot compara cu minunea supravietuirii mitului “Inaltarii”. Nu are nici o importanta daca Isus Cristos s-a ridicat sau nu fizic la Dumnezeu, in cer, ci important este faptul ca simbolismul Inaltarii a supravietuit in timp, cu toata coruptia umana, din care, Inalatarea lui Cristos, ca o pasare Phoenix, se ridica in fiecare an obligindu-ne sa reflectam.

Sa reflectam la adevarata conditie umana, sa reflectam la relatia cu semenul nostru si sa reflectam la sinceritatea relatiei cu Dumnezeu. Isus Cristos reinvie in fiecare an cu speranta ca ne va trezi , cu speranta ca de acum, din acest an, fiinta umana o sa-si asume o responsabilitate de existenta si de co-existenta.

Isus Cristos moare fiecare an cind vede cit de simplu si de usor fiinta umana se complace in esecul ei spiritual. Acesta este Pacatul despre care ar trebui vorbit! Deaspre aceasta suferinta repetata , despre aceasta jertfa! Dar atita timp cit nimeni nu se sinchiseste sa reflecteze, Isus Cristos va fi omorit de noi prin rastignire si va reveni sa ne aminteasca de acel lucru simplu, pe care fiinta umana cu disperare incearca sa-l uite: IUBIREA.

Dimitrie, 27 Aprilie 2008

______________

ÎNTREBAREA CARE SE PUNE: “PÂNĂ CÂND ?”

Cu bucurie si mindrie am citit “Dacologica”, aceasta stradanie a adevaratilor romani de elucidare si recistigare a istoriei poporului nostru si indirect prin acest act, redopbindirea confidentei nationale, redobindirea spiritului zalmoxian, pe care de aproape doua milenii, diverse forte mercenare au incercat sa-l distruga si n-au reusit! Pentru ca daca ar fi reusit, atunci eu si tu si multi altii ca noi, nu ar fi fost nici interesati sa citeasca si nici sa contribuie la “Dacologica”.

Dupa cum bine stiti, eu nu sunt istoric, dar am analizat din punct de vedere strict logico-filozofo-matematic si bine-nteles psihologic, paradoxul romanesc. Pentru ca, intr-adevar, atitudinea oficiala a istoricilor romani si din pacate a statului roman, este paradoxala, daca nu chiar direct ilogica, absurda.

Tot mai multe surse istorice constata existenta triburilor traco-geto-dacice in tot Sud-Estul si chiar centrul Europei si de asemenea se cunoaste destul de bine extinderea “regatului” geto-dac a lui Burebista, care se pare ca a unit o buna parte a triburilor geto-dacice, dar nu pe toate, dar oricum acest regat era imens si reprezenta acum doua mii de ani cel mai mare tinut si probabil cea mai mare populatie din Europa, concurind in acest sens cu Imperiul Roman.

Aceasta organizare statala, sub Burebista, avea o religie, pentru timpul respectiv, inaintata, monoteista si mult mai clara decit Iudaismul, care si acum se lupta cu confuzia profetului care va veni si care se deosebea clar de cea greceasca politeista sau de cea egipteana. Crestinismul a aparut mult mai tirziu si daca putem filozofa si privi strict logic, nesentimental, atunci am putea spune ca mai curind crestinismul, prin Isus Cristos, a fost influentat de credinta zalmoxiana, decit invers (posibilitate imposibila, deoarece crestinismul nu exista pur si simplu inaintea lui Cristos).

Din punct de vedere social, comercial si militar, iarasi este logic sa afirm ca aceste triburi trebuie sa se fi descurcat foarte bine, fiind plasate intr-un loc central in Europa, in vecinatate cu alte culturi evoluate, a grecilor, persilor si celtilor si avind bine-cuvintarea unui climat vaforabil si a unui pamint fertil, cum nu exista in restul Europei.

Masina de razboi romana, perfectionata timp de sute de ani inspre cucerire si control al altor triburi, altor natii, dupa multe eforturi au cucerit o parte din (poate doar o treime) din teritoriul geto-dac. Dupa doar o suta cincizenci de ani, romanii au fost siliti sa se retraga de pe teritoriile geto-dace, nu din sentiment de buna vointa si generozitate anti-coloniala, ci din cauza atacurilor dacilor liberi si probabil, din cauza ca niciodata nu au fost acceptati de populatia geto-daca din tinuturile ocupate.

Cu toate ca in alte parti ale lumii, prezenta romana a fost mult mai accentuata si de o mult mai lunga durata, acolo nu se vorbeste de “romanizarea” populatiei si a limbii (vezi de exemplu: Anglia, Asia Mica, in special Iudeea, Germania, Nordul Greciei), cum se vorbeste la noi, la romani. Logic, social, psihologic sustin ca schimbarea totala a unui popor vechi intr-un “altceva” intr-un timp atit de scurt si in conditii ostile cu relatii de invingator-ocupant contra populatie veche traditionala bine definita, este imposibila. Este o absurditate matematica, indiferent cit de mult se zbat diversi academicieni marionete sa stabileasca o alta ordine, decit cea fireasca pentru vechiul nostru popor. De asemenea este o slabiciune si o rusine, ca tara unita a geto-dacilor a fost numita Romania si nu Dacia. Sunt convins ca multe forte straine s-au straduit sa ne dea alt nume , sa ne distruga continuitaea istorica si mindria nationala a unui mare si vechi popor european, astfel “rebotezindu-ne, dindu-ne alta identitate pe care noi instinctiv, nu o recunoastem, dar care a creat si continua inca sa creeze o confuzie si nesiguranta tribala, care ne lasa vulnerabili la atacurile perfide ale vecinilor, venetici.

Caci venetici sunt, cu documentatie istorica; maghiarii vin din China si Mongolia, slavii din Estul si Nordul indepartat, bulgarii sunt mongoli si evreii nostrii sunt evrei din Asia Mica, cum turcii sunt veniti din Afganistan, Turkistan, Uzbekistan. Ciudat cu toate aceste date cunoscute, noi acceptam ca acesti venetici ne-au format limba, ne-au invatat mestesuguri, ne-au dat o religie si o identitate! Nu este logic, nu poate fi adevarat, pentru ca exemplul istoric a dovedit intotdeauna contrariul si anume ca cei care vin, nomazii invata datinele si limba populatiei veche, bastinase, dar se pare ca religia noastra primordiala, zalmoxismul, a fost una de totala ingaduinta, de ospitalitate nelimitata, fenomen care nu a putut fi inlaturat din sufletul nostru nici de agresivitatea venitilor si nici de religia crestina, deoarece eu cred ca tocmai partea de mila si iertare sunt comune in crestinism si zalmoxism. De ce spun asta; deoarece doar la noi, la taranul umil roman, adevaratul crestinism (probabil influentat de zalmoxism) a supravietuit asa cum Isus Cristos l-a propavaduit; o religie a tolerantei si a iertarii, a dragostei. Religia crestina din alte parti ale lumii, de-a lungul istoriei s-a dovedit sa fie o sursa de continua vrajba, intrigi, razboaie si suferinta. In numele lui Dumnezeu??? Deci logic, eu trag concluzia ca omul simplu din actuala asa-numita Romanie, este unul din putinii supravietuitori atit ai unei religii arhaice extrem de avansate pentru antichitate, cit si supravietuitorii unui adevarat crestinism, bazat pe iubire si ingaduinta. Noi suntem un exemplu care poate sa dea o “constiinta incarcata” si avind in considerare ca marea majoritae a lumii actuale sufera de o constiinta mizerabila, nu este de mirare ca exista forte universale care vor sa ne distruga, sa ne anihileze.

Ginditi-va doar la confuzia creata de faptul ca noi geto-dacii, tracii, in loc sa ne numim tara; Dacia ori Tracia, o numim Romania, ca mai apoi tiganilor sa li se acorde oficial, international, numele de “Romi”. Si atunci fi se pare ciudat ca lumea ignoranta din alte parti ale pamintului ne considera tigani? Cine sunt arhitectii care stau in spatele unor astfel de constructii? Bine-nteles ca sunt toti cei care stiu ca odata mai demult, eu au venit aici si au ocupat o parte din pamanturile noastre si fara mila au produs un genocid, exterminind majoritaea populatiei geto-tracice bastinasa din acele locuri si acum urlind, vor sa-si acopere vina. Vedeti doar exemplul Timocului sau al basarabenilor si bucovenilor, unde si acum in zilele noastre statele respective, Serbia, Bulgaria, Ukraina, incearca cu disperare sa renege, sa ascunda si in continuare sa extermineze populatia etnicageto-daca. Si de ce? Pentru ca se tem ca adevarul va fi descoperit si de restul lumii. Noi il cunoastem. Si basarabenii si ucrainienii si timocenii si sirbii si cei din Ungaria si Transilvania cunosc cine a venit calare cu sabia in mina si in acest fel si-au fortat co-existenta cu getii si dacii. Dar toti acesti venetici, au invatat repede ca trebuie sa-si prezinte cauza lor, sus si tare, cauza care chiar daca este nedreapta, ei prezentind-o ca adevar si documentind un adevar-minciuna, in timp ai sansa sa construiesti o istorie falsa. Lumea are desigur o gramada de exemple in acest domeniu.

Din pacate avem si in tara o multime de astfel de venetici, care in educatia lor spirituala si atitudinea lor sunt complet diferiti de noi. Ei sunt educati atit de parintii lor, cit si de liderii lor spirituali; rabini, imami, preoti catolici sau protestanti, sa defaimeze vechea traditie si vechile obiceiuri geto-dacice, sa ne defaimeze ca popor si sa incerce cu orisice mijloc sa ne shimbe istoria. Geto-dacii, zalmoxieni, imgaduitori, ii vad urlind si, in loc sa-i inlature ca pe niste caini turbati, ii lasa in “voia domnului”. Cine stie, poate ca este bine asa, dar poate, cine stie, ar trebui inalaturati cei care lupta sa ne distruga ca neam?! Ce mi se pare mie ciudat, este faptul ca multi istorici romani fac cauza comuna cu veneticii, incercind cu disperare sa gaseasca tot felul de cauze atenuante pentru altii in detrimentul propriului popor. Este un act de lasitate sau de curvasarie?

Nu pot sa nu amintesc o imtimplare recenta care iarasi m-a indemnat spre contemplare si anume tragicul eveniment de la Virginia University din USA, unde mai multi studenti si trei profesori universitari au fost ucisi de un student psicopat. Printre cei trei profesori omoriti a fost si un “roman” de origine evreu, care la 77 de ani, a dat dovada de eroism si pentru acest act a fost ridcat in slavi, a fost decorat, etc. Foarte frumos, din partea lui, in fond el nu a facut altceva decit au facut si altii, acolo, in acea tragedie, dar fiind cine a fost, tragedia lui trebuia exploatata, pentru ca acest “sarman” profesor universitar, a supravietuit Holocastul din Romania, la Focsani, apoi a devenit, tot in Romania persecutat fiind, om de stiinta si dupa multe suferinte a putut emigra in tara lui, in tara viselor si sperantelor lui si a familiei lui, Israel. Ciudat ca nu ramine acolo, ci pleaca in USA, unde familia se stabileste definitiv. Tot ce expun aici este bazat pe reportajele facute cu ocazia tragediei de la Virginia University, reportaje unde citesc, deci despre Holocaustul Romanesc, suferinta familiei de origine iudaica in Romania si bucuria lor ca au putut parasi dupa ce au ajuns savanti, acea tara neumana. Ciudat ca un ziarist spune, printre altele, ca familia eminentului profesor evreu tocmai a planificat o reuniune a neamului sau in luna Iunie 2007, in Romania. Se pune intrebarea logica; De ce in Romania, tara Holocaustului, unde familia a fost extrem de persecutata si de ce nu in Israel? Si nu inteleg de ce a fost decorat acum de statul roman? Este oare pentru motivul ca familia profesorului a avut buna intentie sa puna in focus Holocastul Romanesc si teribila persecutie a evreilor in Romania?

In general si in special, aceasta este situatia Romaniei, unde diversi venetici se imbuiba, se dezvolta la niveluri la care niciodata nu ar fi putut ajunge acolo in partile lor de origine si atunci cind “s-au ajuns”, cind nu mai pot exploata si nu mai pot suge ultimul strop de singe al acelui popor geto-dac, pe care in fond ei il detesta, atunci pleaca nemultumiti, contunuind sa-si bata joc si sa muste mina care i-a hranit. Nu are importanta ca-s turci, nemti, evrei, rusi sau unguri. Toti sunt asa in raport cu noi geto-dacii, pentru ca noi suntem adevaratii urmasi ai lui Zalmaoxe si ai lui Isus Cristos. Noi acceptam umilinta si cind suntem scuipati si batuti, intoarcem si celalat obraz.

Intrebarea care logic se pune este: “pina cind?” si “merita sa ne pierdem ca neam etnic vechi, doar spre a satisface dorintele altora?”

______________

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PR. CONSTANTIN STROILESCU

Am citit cu multa atentie, incercind sa inteleg la adevarata ei valoare dedicatia adresata mie de pr. Constantin Stroilescu cu prilejul unui comentariu facut de ingrata mea persoana, la adresa propunerii inspre canonizare a poetului national Mihail Eminescu.

Am spus atunci ca Eminescu reprezinta o sursa continua de inspiratie culturala pentru poporul roman, dar ca o trecere a celebrului poet si scribent roman in rindurile “sfintilor” pare a fi un act disperat, fara sens si de prost gust. In continuare consider ca propuneri de acest gen sunt complet aberante, dar la momentul respectiv am spus aceste lucruri in dreptul meu de om liber. Liber chiar si in fata lui Dumnezeu si ma mira faptul ca tocmai un preot nu intelege ca doar un spirit cu adevarat liber, poate fi un adevarat credincios.

Se pare ca preotul C. Stroilescu, intelege mai putina limba romana decit mine, om plecat de 40 de ani din Romania, deorece, din nu stiu ce motive, confunda grav intelesul ideilor, intelesul cuvintelor scrise, simplu, alb-pe-negru.

Ce este socant in “editorialul” meu, dupa opinia pr. Stroilescu, este “cramponarea” subsemnatului in cliseele pe care altii mi le-au impus cindva si ca urmare a acestei servitudini, eu continui sa fiu tributarul unor ideologii invechite! Extraordinar, in fine cineva care ma lamureste, eu traind de aproape patruzeci de ani cu falsa impresie ca eram un adevarat dezident. Apoi, grava acuzatie, ca pr. C.Stroilescu nu auzise nimic in acest sens, al canonizarii, de la Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Uita insa sa precizeze ca eu nu-i raspundeam Patriarhului, ci altor oameni de cultura romana care l-au propus pe Eminescu sa imbogateasca si sa intareasca rindurile sfiintilor. In fond, era vorba despre niste propuneri bine intentionate, la care diverse personalitati si oameni obisnuiti, ca mine, am raspuns, dar se pare ca ceea ce eu am scris, a avut, din pacate, un efect socant. Mai ales rindurile: “Eminescu nu are nimic in comun cu religia, el fiind un poet si filozof progresist pentru vremea lui”, au creat o stare grava de soc pr. Stroilescu si regret acest lucru, deoarece nu am avut astfel de intentii. Dar, Eminescu este, cred eu, cunoscut si apreciat atit in tara cit si in strainatate, nu pentru atitudinea lui altruista sau pentru activitatea lui religioasa, ci pentru opera sa literara si filozofica.

Dupa aceasta scurta prezentare a “conflictului”, doresc sa prezint cititorului roman, ce m-a determinat s-ai raspund pr. Stroilescu. Amintirile m-au determinat! Amintiri vechi de aproape cincizeci de ani. Imi aduc bine aminte, cum atunci cind eram copil si om tinar in Romania comunista a anilor 1950-60, slujbele religioase incepeau de obicei cu o propaganda comunista tinuta de un preot. Nu condamn pe nimeni si nu am nici un fel de opinie incriminanta, nici in general si nici personal, deoarece consider ca am depasit demult meleagurile nimicitiei, meleagurile urei si cele ale prostiei. Oamenii sunt oameni, cu calitati si cu pacate si fiecare alege sa fie raspunzator sau sa ramina inconstient fata de actele comise.

Ce este insa foarte interesant in actuala Romanie, este o exagerata “reintoarcere” la religie a tuturora, chiar si a bestiilor care au maltratat oameni nevinovati in penitenciare si inchisori. Acum Toti preotii romani sunt considerati atit de aproape de Dumnezeu, incit ei, fara nici un fel de discriminare intelectuala, pot, avind binecuvintare dumnezeiasca, sa se exprime in orice domeniu si “a priori”, au dreptate.

Uite, eu nu respect indiscriminatoriu, tot ce vine de la Dumnezeu filtrat prin gura clericilor, pentru simplul motiv ca viata si relatia mea personala cu Dumnezeu m-a invatat altceva. M-a invatat, printre altele sa ma feresc de cei prea zelosi, sa ma feresc de cei care stiu si vad totul, intotdeauna clar si mai ales sa ma feresc de cei fara de greseala.

Pr. Stroilescu, mai afirma ca ceea ce eu am scris este antiromanesc! Ei, aici nu sunt deloc de acord cu pr. Stroilescu, care am impresia ca este “tributarul unor clisee, tributarul unor ideologii invechite” si mai ales tributarul unor grave confuzii, care nu pot fi decit personale.

Pentru ca eu ma intreb: de ce este “antiromanesc” comentariul meu la adresa lui Eminescu. Indiferent de gloria persoanei, Eminescu este doar un roman, ca valoare spirituala egal oricarui taran roman si deci orisicine are dreptul sa creada ce doreste la adresa lui Eminescu, Popescu, Zimbreanu, Grama, Stroilescu, etc., etc., etc. si eu ca roman, am dreptul si libertatea sa-l critic daca vreau pe Eminescu, am libertatea sa-mi placa sau sa nu-mi placa ceea ce scrie, am libertatea sa-l iubesc sau sa-mi fie total indiferent. Nu stiu exact, pentru ca nu am avut ocazia sa citesc, ce a scris dl Patapievici la adresa lui Eminescu, dar undeva trebuie sa admit ca dl Patapievici are dreptul sa scrie ce doreste el despre orisicine. Nu trebuie sa-si ceara scuze ca nu-i place cutare sau cutare scriitor sau om oarecare. Deci, comentariul meu la adresa canonizarii lui Eminescu, poate fi luat ca “ANTI-EMINESCIAN”, cu toate ca nu poate fi luat asa de cineva care intelege limba romana, dar, hai sa zicem, antieminescian: Dar de unde antiromanesc??

De asemenea, m-a fascinat siguranta pr Stroilescu in definitivarea persoanei mele ca “supravietuitor zelos al unor profesori de limba romana care au glorifiat marxismul lui Eminescu si atunci asertiunile OAMENILOR de TALIA d-lui GRAMA, sunt de prisos. Ei bine, eu nu-mi aduc aminte de astfel de profesori de limba romana din anii 50-60 in Banat, dar se pare ca pr. Stroilescu este un initiat, care mai tirziu, cind poate nu mai era amenintat de raul comunist, a descoperit un alt Eminescu. Pentru mine, Eminescu a fost intotdeauna acelasi, un poet. Continuind ideia “oamenilor de talia..”, doresc sa-l informez personal pe pr. Stroilescu, ca eu inca nu ma cunosc atit de bine incit sa stiu cu siguranta de ce talie sunt! Poate ca atunci, in ultim ceas de existenta material- umana voi sti, dar pina atunci voi fi nesigur, pina atunci voi putea gresi. Dumneata, pr. Stroiculescu, cu mina pe inima si cu toti martorii existentei dumitale si sincer in fata lui Dumnezeu, pe care spui ca-l slujesti, de ce talie esti?

Acum, la sfirsit, tocmai cu scopul, provocator, de a deschide o noua discutie, ma intreb: “Nu ar fi timpul si potrivit in cuvinta lucrurilor actuale romanesti sa-i canonizam si pe alti romani care dintr-un motiv sau altul au o faima nationala si internationala, unii chiar mult mai mare decit cea a lui Eminescu? Nu este oare momentul sa-i canonizam pe: Brincusi, Eliade, Tzara, Ionesco, Cioran, Enescu, Racovita, Lipatti, Iorga, Gh. Zamfir si Hagi? Si in fond, de ce nu i-am canoniza pe toti cei care au luminat cerul autohton cu inspiratele lor creatii?

Este oare anti romanesc sa spun ca o parte din intelectualitatea romana si aici includ si preotimea, se schimba in atitudine si credinta dupa cum timpul si puterea?

15/8 2007

______________