LA MULŢI ANI!

Un gând  bun pentru un an mai bun.

Vine sărbătoarea Crăciunului şi odată cu ea se încheie anul…

Un an întreg fără Artur Silvestri, dar cu el atât de prezent în gândul, în sufletul, în inima noastră!

La vremea aceasta, altădată, el trimitea înţeleptele şi iubitoarele sale răvaşe. Izvorau din inima lui mare şi se îndreptau către atâtea inimi care aveau nevoie de ele.

Nu pot să  vă scriu dumneavoastră  la fel cum o făcea el. Şi nimeni nu o va putea face. Dar să ne amintim de acele minunate mesaje de Crăciun şi poate să le recitim.

Eu atât pot să  fac: să mulţumesc din tot sufletul celor care au fost, cu scrisul, cu gândul, cu rugăciunea, dar mai ales cu inima, devotaţi amintirii minunatului înţelept, care ne veghează  din ceruri.

Vă  doresc să aveţi Lumină în casă, bucurie în familie, dar mai ales vă doresc sănătate împreună cu toţi cei ce vă sunt dragi.

La mulţi ani!

MARIANA BRĂESCU SILVESTRI

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la LA MULŢI ANI!

Elena Buică: „Sărbătorile de iarnă“ (tablouri din perioada interbelică din comuna Ţigăneşti – Teleorman)“

Fragmente din monografia „Gand purtat de dor” (tablouri din perioada interbelica din comuna Tiganesti – Teleorman)

Sarbatorile de iarna isi fac simtita prezenta incepand cu POSTUL CRACIUNULUI. In postul acesta, ca si  in cel al Pastelui, avand mai mult timp de stat in casa,  femeile indrugau bumbac sau lana, nevedeau si teseau velinte, panzeturi, macate, adeseori in multe si complicate ite.  Modelele circulau de la una la alta si dupa propria imaginatie mai adaugau cate ceva ca sa acopere nevoia de frumos dupa preferinta.  Barbatii ajutau si ei la instalarea razboiului de tesut, ba chiar mai umpleau suveicile sau indeplineau o parte din treburile casei  care in mod obisnuit reveneau femeii.  Faceau focul in casa, stergeau sticlele lampilor si le umpleau cu gaz, potriveau festila lampii, aduceau paie sau coceni in tinda si incalzeau soba. Desfasurau si unele indeletniciri manuale, unii impleteau cosuri de nuiele, rachita, foi de porumb invatandu-i si pe copii acest mestesug. Se ocupau si de educatia acestora,  ii antrena in  diferite jocuri de inteligenta si de istetime, cum este dezlegarea problemei-cheie cu capra, lupul si varza, sau probleme care aveau cate un clenci: „Daca un curcan sta cu un picior pe malul romanesc si cu unul pe malul bulgaresc al Dunarii si face un ou, al cui e oul, al romanilor sau al bulgarilor?” >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Elena Buică: „Sărbătorile de iarnă“ (tablouri din perioada interbelică din comuna Ţigăneşti – Teleorman)“

Stoica Ion: „Datini şi obiceiuri de iarnă pe Valea Cricovului Dulce“

Într-o evoluţie continuă a lumii contemporane, într-o vreme când factorii naturali sau umani creează puternice contradicţii, „ Sărbătorile Iernii” rămân un prilej de mare bucurie şi …….. întoarcere în timp.

Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care prin originalitatea şi caracteristicile specifice leagă vechile  timpuri de cele noi. Tradiţiile vechi poartă cu ele podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea poporului şi credinţa în Dumnezeu.

Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, motiv pentru care, de multe ori, în perioada sărbătorilor de iarnă sunt incluse numai aceste datini.

Vechi izvoare atestă celebrarea Anului Nou la sfârşitul toamnei, apoi primăvara, motiv pentru care încercările noastre de studiu se întind de la Sf. Andrei până după Bobotează.

Considerând că anul este personificarea Soarelui, că se numeşte An Vechi înainte de miezul nopţii, apoi An Nou după ce Renaşte, romanii au mutat sărbătoarea la 1 ianuarie, celebrând-o cu bucurie, masă bogată şi casă luminată.  >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Stoica Ion: „Datini şi obiceiuri de iarnă pe Valea Cricovului Dulce“

Cezarina Adamescu: „Cântec la ieslea cea sfântă – În loc de Colind“

Doamne, bat la Uşa Inimii Tale!

Primeşte-mă  Doamne, în abundenţa harului Tău!

Primeşte-mă  în cămara Inimii Tale!

Primeşte-mă  în mănăstirea  Numelui Tău,

în binecuvântarea şi Îndurarea-Ţi Divină!

Primeşte-mă Doamne lângă  Tabernacol, să fiu cu Tine!

Primeşte-mă  Doamne în sălaşul Lacrimii Tale!

Primeşte-mă, Dumnezeule sub acoperământul Îndurării Tale,

scoate-mă  din pământul robiei

şi primeşte-mă  în pământul făgăduinţei.

Primeşte-mă  Doamne, în sfinţenia Numelui Tău!

Arată-mi Bucuria Noului Veşnic!

Arată-mi bucuria-n tristeţe,

surâsul în lacrimă,

speranţa-n îndoială,

floarea-ntr-un bob de sămânţă.

Arată-mi Doamne, roadele Crucii,

roadele jertfei mântuitoare,

fructele dulci ale umilinţei înălţătoare, >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Cântec la ieslea cea sfântă – În loc de Colind“

Stoica Ion: „Mitropolia ŢĂRII ROMÂNEŞTI – 650 de ani de recunoaştere oficială“

La sfârşitul sec. al XV-lea, în sud-estul Europei nu mai existau decât două state libere: Ţara Românească şi Moldova, care au rămas în continuare cu un teritoriu distinct, cu hotare bine delimitate, cu propriile lor instituţii. Prin strădaniile domnului Nicolae Alexandru, organizarea bisericească a ţării atinge momentul culminant, mitropolia UngroVlahiei fiind recunoscută oficial de Patriarhia ecumenică  în 1359.

Nu cunoaştem cu numele nici un ierarh muntean până în anul 1359, când este atestat documentar Iachint, care în 1348 era mitropolit de Vicina, iar peste câţiva ani a fost mutat la Câmpulung sau Argeş. Transferarea unui mitropolit de la Vicina în unul din cele două oraşe amintite se explică prin aceea că Vicina aparţinea, de câteva decenii, Ţării Româneşti. Existând un mitropolit la noi înainte de 1359, actul din acest an este privit ca o acceptare a unei stări existente şi nu de creare a unei noi instituţii.

S-au păstrat doua acte privitoare la această recunoaştere, ambele din mai 1359, scrise în limba greacă. Primul este hotărârea sinodului Patriarhiei din Constantinopol, prin care mitropolitul Iachint – fost de Vicina (lângă Isaccea) – era recunoscut ca mitropolit al UngroVlahiei. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Stoica Ion: „Mitropolia ŢĂRII ROMÂNEŞTI – 650 de ani de recunoaştere oficială“

NR. 10/2009

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 10/2009

Al. Florin Ţene: „Rolul literaturii de după Marea Unire în europenizarea României“

După  Marea Unire din 1918 , aşa cum se cunoaşte, au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.

Un rol important în europenizarea României l-a avut  presa literară  şi literatura care cunoaşte o efervescenţă deosebită din care nu lipsesc polemicile,uneori violente.În acest context se impugn personalităţi ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu şi alţii care prin lucrările lor publicate în ţară şi străinătate au avut un rol deosebit în cunoaşterea realităţilor din România pe drumul modernizării.

După  Marea Unire numărul ziarelor cu pagină literară şi reviste literare  se înmulţesc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de circulaţie internaţională ,fac cunoscute operele scriitorilor români. Revista Viaţa românească(apărută la 6 martie 1906, dar care îşi încetează activitatea în timpul Primului Război Mondial) ,reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, tot la Iaşi. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Rolul literaturii de după Marea Unire în europenizarea României“