LA MULŢI ANI!

Un gând  bun pentru un an mai bun.

Vine sărbătoarea Crăciunului şi odată cu ea se încheie anul…

Un an întreg fără Artur Silvestri, dar cu el atât de prezent în gândul, în sufletul, în inima noastră!

La vremea aceasta, altădată, el trimitea înţeleptele şi iubitoarele sale răvaşe. Izvorau din inima lui mare şi se îndreptau către atâtea inimi care aveau nevoie de ele.

Nu pot să  vă scriu dumneavoastră  la fel cum o făcea el. Şi nimeni nu o va putea face. Dar să ne amintim de acele minunate mesaje de Crăciun şi poate să le recitim.

Eu atât pot să  fac: să mulţumesc din tot sufletul celor care au fost, cu scrisul, cu gândul, cu rugăciunea, dar mai ales cu inima, devotaţi amintirii minunatului înţelept, care ne veghează  din ceruri.

Vă  doresc să aveţi Lumină în casă, bucurie în familie, dar mai ales vă doresc sănătate împreună cu toţi cei ce vă sunt dragi.

MARIANA BRĂESCU SILVESTRI

Elena Buică: „Sărbătorile de iarnă“ (tablouri din perioada interbelică din comuna Ţigăneşti – Teleorman)“

Fragmente din monografia „Gand purtat de dor” (tablouri din perioada interbelica din comuna Tiganesti – Teleorman)

Sarbatorile de iarna isi fac simtita prezenta incepand cu POSTUL CRACIUNULUI. In postul acesta, ca si  in cel al Pastelui, avand mai mult timp de stat in casa,  femeile indrugau bumbac sau lana, nevedeau si teseau velinte, panzeturi, macate, adeseori in multe si complicate ite.  Modelele circulau de la una la alta si dupa propria imaginatie mai adaugau cate ceva ca sa acopere nevoia de frumos dupa preferinta.  Barbatii ajutau si ei la instalarea razboiului de tesut, ba chiar mai umpleau suveicile sau indeplineau o parte din treburile casei  care in mod obisnuit reveneau femeii.  Faceau focul in casa, stergeau sticlele lampilor si le umpleau cu gaz, potriveau festila lampii, aduceau paie sau coceni in tinda si incalzeau soba. Desfasurau si unele indeletniciri manuale, unii impleteau cosuri de nuiele, rachita, foi de porumb invatandu-i si pe copii acest mestesug. Se ocupau si de educatia acestora,  ii antrena in  diferite jocuri de inteligenta si de istetime, cum este dezlegarea problemei-cheie cu capra, lupul si varza, sau probleme care aveau cate un clenci: „Daca un curcan sta cu un picior pe malul romanesc si cu unul pe malul bulgaresc al Dunarii si face un ou, al cui e oul, al romanilor sau al bulgarilor?” >>>>

Stoica Ion: „Datini şi obiceiuri de iarnă pe Valea Cricovului Dulce“

Într-o evoluţie continuă a lumii contemporane, într-o vreme când factorii naturali sau umani creează puternice contradicţii, „ Sărbătorile Iernii” rămân un prilej de mare bucurie şi …….. întoarcere în timp.

Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care prin originalitatea şi caracteristicile specifice leagă vechile  timpuri de cele noi. Tradiţiile vechi poartă cu ele podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea poporului şi credinţa în Dumnezeu.

Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, motiv pentru care, de multe ori, în perioada sărbătorilor de iarnă sunt incluse numai aceste datini.

Vechi izvoare atestă celebrarea Anului Nou la sfârşitul toamnei, apoi primăvara, motiv pentru care încercările noastre de studiu se întind de la Sf. Andrei până după Bobotează.

Considerând că anul este personificarea Soarelui, că se numeşte An Vechi înainte de miezul nopţii, apoi An Nou după ce Renaşte, romanii au mutat sărbătoarea la 1 ianuarie, celebrând-o cu bucurie, masă bogată şi casă luminată.  >>>>

Cezarina Adamescu: „Cântec la ieslea cea sfântă – În loc de Colind“

Doamne, bat la Uşa Inimii Tale!

Primeşte-mă  Doamne, în abundenţa harului Tău!

Primeşte-mă  în cămara Inimii Tale!

Primeşte-mă  în mănăstirea  Numelui Tău,

în binecuvântarea şi Îndurarea-Ţi Divină!

Primeşte-mă Doamne lângă  Tabernacol, să fiu cu Tine!

Primeşte-mă  Doamne în sălaşul Lacrimii Tale!

Primeşte-mă, Dumnezeule sub acoperământul Îndurării Tale,

scoate-mă  din pământul robiei

şi primeşte-mă  în pământul făgăduinţei.

Primeşte-mă  Doamne, în sfinţenia Numelui Tău!

Arată-mi Bucuria Noului Veşnic!

Arată-mi bucuria-n tristeţe,

surâsul în lacrimă,

speranţa-n îndoială,

floarea-ntr-un bob de sămânţă.

Arată-mi Doamne, roadele Crucii,

roadele jertfei mântuitoare,

fructele dulci ale umilinţei înălţătoare, >>>>

Stoica Ion: „Mitropolia ŢĂRII ROMÂNEŞTI – 650 de ani de recunoaştere oficială“

La sfârşitul sec. al XV-lea, în sud-estul Europei nu mai existau decât două state libere: Ţara Românească şi Moldova, care au rămas în continuare cu un teritoriu distinct, cu hotare bine delimitate, cu propriile lor instituţii. Prin strădaniile domnului Nicolae Alexandru, organizarea bisericească a ţării atinge momentul culminant, mitropolia UngroVlahiei fiind recunoscută oficial de Patriarhia ecumenică  în 1359.

Nu cunoaştem cu numele nici un ierarh muntean până în anul 1359, când este atestat documentar Iachint, care în 1348 era mitropolit de Vicina, iar peste câţiva ani a fost mutat la Câmpulung sau Argeş. Transferarea unui mitropolit de la Vicina în unul din cele două oraşe amintite se explică prin aceea că Vicina aparţinea, de câteva decenii, Ţării Româneşti. Existând un mitropolit la noi înainte de 1359, actul din acest an este privit ca o acceptare a unei stări existente şi nu de creare a unei noi instituţii.

S-au păstrat doua acte privitoare la această recunoaştere, ambele din mai 1359, scrise în limba greacă. Primul este hotărârea sinodului Patriarhiei din Constantinopol, prin care mitropolitul Iachint – fost de Vicina (lângă Isaccea) – era recunoscut ca mitropolit al UngroVlahiei. >>>>

NR. 10/2009

Al. Florin Ţene: „Rolul literaturii de după Marea Unire în europenizarea României“

După  Marea Unire din 1918 , aşa cum se cunoaşte, au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.

Un rol important în europenizarea României l-a avut  presa literară  şi literatura care cunoaşte o efervescenţă deosebită din care nu lipsesc polemicile,uneori violente.În acest context se impugn personalităţi ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu şi alţii care prin lucrările lor publicate în ţară şi străinătate au avut un rol deosebit în cunoaşterea realităţilor din România pe drumul modernizării.

După  Marea Unire numărul ziarelor cu pagină literară şi reviste literare  se înmulţesc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de circulaţie internaţională ,fac cunoscute operele scriitorilor români. Revista Viaţa românească(apărută la 6 martie 1906, dar care îşi încetează activitatea în timpul Primului Război Mondial) ,reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, tot la Iaşi. >>>>

Vasilica Grigoraş: „Să nu-l uităm!“

120 de ani de la naşterea lui Vasile Plăvan, 24 noiembrie 1889

Stăpânirea habsburgică din Bucovina avea propriile interese, cu totul altele decât cele pentru binele şi propăşirea românilor. Acţiona printr-o masivă colonizare cu populaţii neromâneşti, scopul final fiind distrugerea caracterului românesc al acelui teritoriu.

La această grea povară a populaţiei româneşti din dulcea Bucovină, se adăuga şi faptul că teritoriul său fusese teatru de război între trupele ruseşti şi cele ale puterilor centrale. Astfel după Marea Unire din 1918,  situaţia populaţiei era dintre cele mai grele. Locuitorii satelor trăiau în mizerie, iar intelectualii bucovineni erau împrăştiaţi în toate părţile.

„În Cernăuţi şi în Bucovina au rămas  (în 1918)  numai foarte puţini intelectuali români  şi asupra lor a căzut toată greutatea acestor zile istorice” consemna Constantin Loghin în anul 1943.

Lumea de azi este preocupată de griji de alt ordin decât a-şi  consfinţi înaintaşii şi se apleacă doar accidental şi episodic asupra cinstirii  acestora. De prea puţine ori se vorbeşte despre adevăraţii bărbaţi ai neamului, şi asta  doar cu ocazia unor evenimente: aniversări, comemorări etc. >>>>

Ion Miclău: „Aşa e Ardealul“

Asa e Ardealul

Urias cu ochi de stele,

Stand pe muntii Transilvani,

Si cu pletele pe dealuri,

De vreo doua mii de ani!

Paznic al mosiei noastre,

Unde rauri curg in soare,

Alergand voioase, sprinten,

Catre Dunarea cea mare!

Bravi locuitori si varstnici,

Ca si piatra de pe munte,

Ca si gheata Europei,

Ce-ntindea duioasa punte,

Triburilor Traco-Dace,

Din Balcani si din Carpati,

Peste Tisa mai departe,

Era grai de-aceiasi frati!

Mesteri in turnat de aur,

Zei ai muzicii eterne, >>>>

Liviu Jianu Florian: „Cântec de ţară“

De ce bunicii legau rosii,
De ce sapau ei doi, gradina,
Pesemne-asa stiau, frumosii,
Sa se cunune cu lumina –
********
De ce tot repetau, tot anul,
Un fel de munci neistovite,
Pesemne-asa stia taranul
Sa coaca timpul, facand pite –
********
De ce si banii in batiste,
Ce ii puneau, atat de greu
Ii mai scoteau ca sa existe,
Pesemne stie Dumnezeu – >>>>

Elena Buică: „Ecouri ale zilei de 1 Decembrie 1918“

Împrejurările vieţii m-au făcut să-mi duc existenţa în Ardeal mai mulţi ani, aproape toată tinereţea mea. Multe erau diferenţele între Ardeal şi partea de sud a ţării, de unde veneam: portul, graiul, obiceiurie, comportamentul… Obişnuită cu firea zgomotoasă şi adeseori explozivă a bucureştenilor, muntenilor sau a oltenilor, ajunsă în Ardeal, nu conteneam să mă mir de vorba liniştită şi comprtamentul mai supravegheat al locuitorilor de pe aceste meleaguri. Chiar când erau mai expansivi, comportamentul avea frâu bine strunit.

Deşi România are un spaţiu mic faţă de alte ţări,  unitatea în diversitate  îi dă un spor de frumuseţe. Un exemplu semnificativ pentru comportamentul mai temperat al ardelenilor, mi s-a părut că se desprinde semnificativ dintr-o relatare a unui detaliu  din timpul marelui eveniment trăit cu mare intensitate  de oameni la 1 Decembrie 1918.

Unui mai vârstic prieten, oftalmologul Coriolan Bucur,  îi plăcea să-mi povestească despre  impresiile tatălui său, preotul Iuliu Bucur, de la  adunarea din Alba-Iulia, la care a participat cu un entuziasm pe care l-a purtat în suflet pâna la fârşitul vieţii. >>>>

Valeriu Cercel: „Prutu“

Prutule, de-atâta vreme, cât eşti azi de tulburat

De sudalme şi blesteme, oare cum de n-ai secat ?!

Cum de albia-ţi bătrână încă ţine-un brav popor

Să nu dea mână cu mână sub acelaşi tricolor ?…

*********

Şerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,

Pân’ şi sălciile-n maluri ţi-au uscat de-atât bocit,

Cum de ne mai stai în cale între Nistru şi Carpaţi

Dup-atât amar şi jale când de-o mamă suntem fraţi ?

*********

N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,

Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni ?!

Stefan-Vodă şi cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici

Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici ? >>>>

Drăghici Ionuţ-Cosmin: „Posada istorică se află la Perişani, în Ţara Loviştei“

Comuna Perişani este un teritoriu încărcat de istorie şi una dintre cele mai frumoase localităţi montane ale jud. Vâlcea, care poate oferi cu generozitate, în orice anotimp, iubitorilor de istorie şi de natură din ţară şi din afară, condiţii deosebit de atractive şi primitoare. Descoperirile arheologice susţin existenţa acestei aşezări componente a legendarei ţări a Loviştei înca din cele mai vechi timpuri, ea fiind menţionată pentru prima dată într-un document din colecţia Hurmuzaki datat la 1233. La acel moment Ţara Loviştei o întâlnim cuprinsă în voievodatul lui Seneslau. În anul 1247 „Diploma Cavalerilor Ioaniţi” menţionează statele feudale conduse de Ioan şi Farcaş, din dreapta Oltului – teritoriul jud. Vâlcea şi al fostului jud. Romanaţi – la sud de Vâlcea, şi voievodatul lui Seneslau în stânga Oltului care cuprindea şi ţinutul Loviştei.

Posada Prişanilor este locul unde în urmă cu 679 de ani s-a scris actul de naştere al statului feudal „Ţara Românească”, libertatea credinţei ortodoxe şi momentul de început în organizarea Bisericii Ortodoxe Române. Chiar dacă unii istorici încearcă să mute locul desfăşurării Bătăliei din 9-12 noiembrie 1330 în alte zone ale ţării (Mehedinţi, Prahova, Argeş), tot mai mulţi specialişti susţin cu argumente clare că spaţiul perişenean este cel în care s-a dat istorica bătălie. >>>>

Cristina Ştefan: „Ţara Haţegului“

Mă reîntorc, an după an, acasă

Şi bat la uşa pădurilor de brazi.

Haţegul, ţara pururea mireasă

Istoricului dac, efigia de azi.

**********

Privirea mea pe trepte se-nvecheşte,

Alerg cu timpurile înapoi prin ere,

La Sarmizegetusa vieţuieşte

Un zid de netrecut căzut în stele.

**********

Mai cântă aştri de credinţă-n Densuş

Şi în cetăţile de la Costeşti şi Deva

Tu doar aici în semnul crucii însuşi

Închini mileniilor dace seva. >>>>

Cristian Neagu: „Rugă Dumnezeului, pentru Artur“

(28 nov. 2009, sediul Fundaţiei Artur Silvestri, la comemorarea de an, a distinsului enciclopedist, istoric, şi filozof.)

Motto: „Cărţile se vor citi şi mă vor pomeni şi pe mine şi astfel, nu voi muri de tot.” – Artur Silvestri –

Ridică  Doamne ceţurile Împărăţiei Tale,

Căci lumea aceasta fără de contur

Înregistrează un minus în sumbre catedrale,

Prin nefiinţa confratelui Artur.

Mângâie-i Doamne fruntea cu lacrimile noastre,

Aşează-l între noi ca-n vremurile bune

Şi fă-ne auzit, melodiind contraste

Glasul blând, al omului minune.

Mai dă-ni-l nouă astăzi fiinţă cum îl ştim,

Rupe eternităţii o clipă, nu mai mult,

Căci el ne este sensul pe care mai pornim

Când seceră  sălbatic tăişul de vânt.

Nu ni-l lăsa în tristul anotimp

Printre lumânări aprinse la bezna uitării,

Ci-ncoronează-l Zeu în vastul arhetip

Din crestele de munţi, până-n adâncul mării.

Noapte bună, Artur Gabriel, >>>>

Ioan Miclău: „Oameni care au fost, sunt şi vor fi!“

Mihai Eminescu – Iosif Vulcan – Artur Silvestri

(Oameni care au adunat in timp si spatiu valorile umane ale culturii romane!)

*

Eminescu printre ardeleni!

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,

Iar zefirul pe-a lui aripi gramadea miresme dulci,

Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,

Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii!

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,

De la Nistru pan-la Tisa visa Tara in unire!

In acele vremi de zbucium “Familia” era mare,

Caci la a lui Vulcan opinii n-avea nimeni cutezare!

Muza Crisurilor inca, cu-a ei glasuri semne dete,

Sa observe Cernautii, mandrele-ardelene fete,

Ce s-ar duce de mirese pan-la Siretului maluri,

Pe cand floarea moldovimii spre Ardeal cugeta-n zaruri!

Iar mladita Bucovinei rasarind pe mandrul deal,

Prinse radacini de dragul romanescului Ardeal!

Slavici, cu-a lui siriana limba-l primi ca un frate,

Timisoara si Beiusul, Blajul cel cu scoli inalte! >>>>

Cristian Florin Bota: „Vasile Bologa – 150 de la naştere“

Înfiinţată la Sibiu în 6 septembrie 1861, organizaţia culturală a românilor ardeleni „Astra”, a avut un rol cultural şi politic deosebit în lupta pentru eliberarea naţională a  românilor.

Dintre agenturile comunale ale despărţământul VIII Alba Iulia al „Astrei” organizat în 1884 şi reorganizat în anul 1887, au făcut parte şi localităţile Geoagiu de Sus,  Stremţ, Teiuş, ale căror activităţi culturale au fost legate de numele fruntaşilor ei pr. Vasile Bologa, pr. Ioan Neagoe, pr. Vasile Bârluţiu precum şi de numele altor oameni de seamă care au făcut parte din asociaţiune.

Vasile Bologa preot, pedagog şi folclorist s-a născut în 24 decembrie 1859,  după cum declara la Congresul Cultural al Astrei de la Sibiu din 1930, „din o familie de ţărani fruntaşi în Geoagiu de Sus, jud. Alba”, tatăl său fiind primarul satului circa 30 de ani „spre mulţumirea întregului ţinut” .

După  ce a terminat primele clase la Şcoala din Geoagiu de Sus, a urmat gimnaziul la Aiud, apoi la Alba-Iulia.

În 1879, odată cu promovarea examenului de bacalaureat a primit un cadou de la tatălui său care l-a impresionat pentru toată viaţa „fiindcă te-ai purtat bine la examene, îţi dau această sumă de bani să te duci şi tu la  Adunarea Românilor învăţaţi … să iei şi tu parte la sărbătoarea Românilor învăţaţi, care povăţuiesc neamul nostru şi să te deprinzi a fi vrednic între ei”.  >>>>

Gh. Iscru: Argument la Conferinţa „O nouă introducere în epoca modernă, cu privire specială la istoria naţională“

Cu acest Argument (cuvânt înainte) am început un ciclu de conferinţe la Muzeul de istorie al Municipiului Bucureşti – (Palatul Şuţu, în Centru), cu tema: O nouă introducere în epoca modernă, cu privire specială la istoria naţională. Este o scurtă istorie, regândită, asupra epocii moderne în care încă ne aflăm, cu adevăruri spuse pe numele lor. Conţinutul intzeresează pe toţi cei care vor să ştie în ce lume trăiesc, într-o epocă deturnată de la mersul ei firesc, care este perspectiva şi ce trebuie întreprins pentru revenirea la normal. Conferinţele se ţin, deocamdată, lunar, în prima joi a fiecărei luni, orele 17:00. Prin bunăvoinţa Casei Silvestri, conferinţele se publică şi în revista „Neamul Românesc”.

Conf. univ. dr. G.D.Iscru

Argument

Consacrându-ne studiului istoriei moderne a României (după absolvirea Facultăţii de istorie din Bucureşti, 1963), după susţinerea doctoratului (1972), pe lângă alte studii de profil,  am început lucrul la o carte despre revoluţia română din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, dând mai întâi o schiţă de uz intern (Prelegeri, 1975) iar în 1982 prima ediţie a monografiei. >>>>

Alexandru Petrescu: „Omagiul adus morţilor români din Spania“

Mircea Eliade mentiona: „Ce altceva ar putea fi invazia sufletelor mortilor decat semnul unei suspendari a timpului profan, al realizarii paradoxale a unei coexistente a trecutului si al prezentului?”
In Spania anul trecut au murit 385.954 persoane.Pe 1 noiembrie Spania intreaga aduce un omagiu tuturor persoanelor defuncte.La cimitire de sambata pana miercuri mii de oameni merg cu buchete de flori si sa curate pietrele si crucile funerare
Cimitirul Civil Almudena face parte din asa numita Necropola de Est pe coordonatele geografice 40°25′17″N 3°38′09″O / si 40.421372, -3.635885 Originile cimitirului provin prin decretul regelui dictat in 2 aprilie  1883,
Cimitirul a fost inaugurat prin prima inhumare facuta cu Doña Maravilla Leal González, in  9 de septembrie -1884.

Cimitirul municipal Almudena din Madrid, cel mai mare din Europa şi unul dintre cele mai mari din lume, adăposteşte aproximativ 5 milioane de morminte şi este obiectiv turistic.

Cimitirul se întinde pe 120 de hectare de teren şi se umple peste 1,2 milioane vizitatori mai ales de Ziua Tuturor Sfinţilor . >>>>